glasul-hd.ro Web analytics

Home / Editorial / Naționalismul, doctoria prostului
gherman

Naționalismul, doctoria prostului

Ce țară… E plină de reclame la brânză franțuzeasză și tăieței italienești, medicamente nemțești și ciuperci din China și toate se gată cu „o sută de ani de România”. De la guvern ni se susură că „România 100” e gândul cu care musai să ne trezim. Alții serbează Centenaru’-ncingând grătarul…

Totul, de un derizoriu absolut.

În primul rând, să spui că România are 100 de ani înseamnă să ștergi Moldova din parcursul istoriei. Ce rost mai are Cuza, ce rost mai are Carol Întâi, Războiul de Independență la ce mai stă prin manuale?  În primul articol al Constituţiei din 1 iulie 1866 se preciza că noul stat preia denumirea oficială de România – denumire care se folosea în mod curent din 1862. N-au răbdat destul moldovenii după 1859? Nu merită să le recunoști hotărârea după atâtea sacrificii?

Apoi, de ce atâta grătăreală și gureșenie? Nu se poate aniversa un Centenar decent, demn de un popor al secolului 21? Facem din suta asta de ani o găinăreală identitară, îi apucă pe unii protocronismele, zici că-s babele alea de chiuie după două sute de votcă, la nuntă… Să spui că dacii făceau operații pe creier? – și ești mare academician? Să dai comunicate de doliu la moartea unui informator al Securității? – și ești Guvernul României? Care sunt reperele puse în calea generațiilor ce vin?

Dacă e așa mândrie cu suta asta de ani, poate ar trebui să ne uităm și peste gardul ogrăzii: Bulgaria își scria numele  încă din 681, Ungaria, din 895. Musai să ne dăm iar ăi mai tari prin parcările lumii? Ne apucăm de lălăit pe scene sau ne-ntrebăm ce-ar trebui să facem în următoarea sută de ani, care ni-s proiectele de dus la capăt?

Dacă am fi conduși de oameni educați, centenarul ar arăta ca un bilanț și nu ca o petrecere între coțcari. Ce am reușit să facem în suta asta de ani? Oamenii trăiesc mai bine decât trăiau înainte? Se simt bine cetățenii țării ăsteia, toți, aici? Ce n-am reușit și de ce, unde mai e de pus osul la treabă?

Dacă te uiți la televiziuni, chiar și la cele așa-zis decente, vezi aceeași obsesie cum că românii s-or strofocat o mie de ani să fie împreună. Că au înroșit pământurile cu sânge de dragul unității naționale. Ba mai vin – iarăși – unii să ne spună câtă ditamai conștiința națională avea Mihai Viteazu și cum nu-și putea bea șnapsul de grija României mari – atâta grijă a avut, că pe valahi, moldoveni și ardelenii români i-a legat de glie. Da, secuii i-au fost alături Viteazului ăstuia din Târgul de Floci, secuii cărora urmașii banului de Craiova le interzic steagurile. Asta așa, spre neuitare…

E la modă acum un naționalism mai spurcat decât cel interbelic: s-au adunat să pășuneze și nostalgicii care cred că Ceaușescu a fost mare patriot, și chiloțarii Legiunii, și închinăcioșii lui Arsenie Boca; toți ăștia care încă habar n-au cum să invite o fată-n oraș, se dau apărători în fața Uniunii Europene,  cică ne face colonie. Ăsta e coctailul izvorâtor de nouă identitate, cu astfel de gureșenii pășim în cel mai prosper ansamblu politic și economic al lumii. De cealaltă parte sunt cei ce-au ales să plece și cei înjurați pe facebook că nu lăcrimează sforăitor la sărbătorile naționale.

Mici și bere? Nu. Sudoare și ceasul pus să sune cu o oră mai devreme, că-i de muncă. O treime din drumurile României de secol 21 sunt de pământ și piatră, în spitale se moare, manuale nu-s. Repetenți în fruntea țării, țațe – da, românce – cu probleme mari de limbă maternă, legi făcute pentru pușcăriași și pentru cei ce nu fură, nu mint, nu iau șpagă.

Ne putem admira în oglindă cât vrem.  Ne putem minți singuri cât vrem. Stă în puterea noastră să mâzgălim hârtii cu planuri mărețe. Dar nu e niciun Centenar, ci doar încă o sută de ani, ratată și năclăită chiar de cei care-o cântă.

 

Despre Sabin GHERMAN

Citește și

editorial

Glasul lui Ștefan Ciocan

3 octombrie 2017 Oare nu ați observat că atunci când ieșiți din magazin portofelul e …

3 comments

  1. Iudit Gherghiteanu

    felicitari redactiei ziarului, ii consider extrem de curajosi pentru temele tratate…Va urez viata lunga si sa mentineti tonul liber al ziarului dvs.

  2. Punctul pe i. Din nou.
    De v-ar asculta cineva…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *