Moara Dacilor „macină” în Brad. O oază în jungla urbană

În centrul municipiului Brad, terasa „Moara Dacilor” pare un decor de poveste. Odată ce clientul ajunge pe terasă, oraşul rămâne undeva în afara spaţiului. Mesele şi băncile rustice din lemn masiv sunt aşezate pe malurile unui heleşteu alimentat cu apa unei cascade artificiale. 

Susurul apei care cade peste roata morii dacilor şi pe pietrele cascadei acoperă de multe ori muzica ambientală, îmbinându-se cu vegetaţia bogată care înconjoară apa. Câţiva copii se uită după peştii care înoată în heleşteul din mijlocul terasei, dar vedetele incontestabile sunt cele două broaşte ţestoase. 

Un meniu simplu, dar gustos

La ora prânzului, destul de mulţi brădeni s-au refugiat de caniculă sub umbrarele de la Moara Dacilor. Apa care cade pe stâncile cascadei face căldura suportabilă. Ospătăriţa obişnuită cu clienţii care sunt mai interesaţi de o bere sau alte lichide, nu ne aduce imediat meniul, dar nu durează mult şi ne cufundăm în lectură. Produsele sunt din gama celor tradiţionale, făcă mâncăruri foarte sofisticate. Căldura de afară nu ne prea îmbie la mâncare. Cerem totuşi două ciorbe, una de burtă şi alta de văcuţă. Un piept de pui la grătar şi dacă tot suntem la Brad două perechi de virşli. 

În scurt timp ospătăriţa care se mişcă „cu talent” a aşezat în faţa fiecăruia dintre noi naproane curate şi tacâmuri atent învelite în serveţele. Până să vină ciorbele, au mai apărut pe masă o olivieră şi un suport cu şerveţele. Ciorbele drese cu smântână grasă de vacă (precis produsă în gospodărie ţărănescă şi nu industrial) cu ardei iuţi (da, iuţi!) verzi au fost delicioase. 

La Brad, virşli de Hălmagiu

Un cunoscător de virşli va „cerceta” întotdeauna provenienţa produsului în momentul în care mănâncă aşa ceva. Am primit asigurări că virşlii sunt autentici. Cum nu mulţi virşlari din Brad mai produc marfă de cea mai bună calitate, am întrebat totuşi de unde sunt cumpăraţi. Aflăm că la Brad mâncăm de fapt virşli de Hălmagiu. Nu-i o problemă foarte mare asta, pentru că celebrii cârnăciori făcuţi iniţial din carne de capră sunt specifici Ţării Zarandului de la Hălmagiu până la Vălişoara şi Blăjeni. Aşadar mâncăm virşli de la graniţa „Ţării Virşlilor”. Pieptul de pui bine făcut servit cu cartofi prăjiţi făcuţi proaspăt, nu congelaţi şi preprăjiţi, este până la urmă un produs banal, dar virşlii nu se pot mânca oriunde în ţară. Constatăm că am fost inspiraţi, două perechi de cârnăciori dispărând aproape instantaneu. Dacă nu ne sufocau gradele care se încăpăţânau să urce în termometre, mai că ne încumetam la încă două perechi. 

Granita, cam lichidă

După o masă copioasă , granita  ar fi făcut căldura mai suportabilă, aşa că am înlocuit desertul cu două pahare cu ace de ghiaţă stropite cu sirop de mentă, respectiv de căpşuni. De această dată surpriza nu a fost plăcută deloc. În pahare în loc de „zăpadă” colorată aveam apă rece cu sirop şi puţină gheaţă pe fund. Am primit o explicaţie legată de maşina care trebuie să producă gheaţa şi care nu funcţionează foarte bine, dar ne-am mulţumit cu explicaţia în loc de granita şi cu un pahar de sirop cu apă foarte rece.

Atmosferă ****

Curăţenie ***

Toalete ***

Mâncare ****

Băutură ***

Servire ****

Preţuri ****

Legendă:

* Nu te apropia

** Pe riscul tău

*** Acceptabil

**** Mergi cu prietenii

***** De necerezut