glasul-hd.ro Web analytics

Istoria cum nu e scrisă în manuale

Minunatele revelioane de altădată

Elita românească din perioada interbelică s-a bucurat din plin de privilegiile sociale şi economice, în special în preajma Sărbătorilor de iarnă. Petrecerile de Revelion în palate atent gătite ori în staţiuni montane erau demonstraţii sublime de eleganţă şi rafinament, în ton cu moda din marile capitale europene.  

1Perioada dintre cele două războaie mondiale coincide cu anii de dezvoltare ai Devei ca localitate importantă pe cursul mijlociu al Mureșului și reședință administrativă a comitatului Hunedoara.

Revelion pentru intelectualitatea românească

În documentele vremii sunt păstrate dovezi despre lumea mondenă a orașului și despre felul în care localurile cu „ștaif” organizau petreceri de Revelion.   „La 1 ianuarie vom da marele bal de Anul Nou, pentru care au fost trimise 250 de invitaţii. Hanul e cam mic pentru lumea bună, care s-a dublat în localitate. Numai ofițeri au fost invitați vreo 20”, îi scria Gheorghe Barițiu,  pe 28 decembrie 1882, unui coleg din Cluj. La hanul „Crucea Albă”, unul dintre cele mai bune localuri din centrul Devei, erau invitate personalităţi din armată, politică, administrație şi din lumea artistică.

Familiile administrației și „intelighenția” erau atrase mai degrabă de restaurantele din centrul orașului, unde se semnau contracte de închiriere ori se făceau rezervări cu câteva luni înainte. Printre cele mai frecventate locuri de distracţie erau Restaurantul „Hungaria”, de pe Strada Apei (actuala Stradă Iuliu Maniu), Birtul „Doboli”, Restaurantul „Reisa” şi „Birtul din Şvabi”. Ultimul era situat pe Strada Aurel Vlaicu colţ cu Gheorghe Lazăr. Pe Strada Veneţiei (actuala Stradă Mihai Eminescu) era „Birtul Veneţiei”, iar vechiul cartier al grecilor avea „Birtul Mureşului”. În locul unde se află astăzi Spitalul Judeţean funcţiona în secolul XIX „Birtul Steaua”. Era situat chiar în faţa vechii cazarme a jandarmilor şi de-aici i-a venit şi denumirea, după stelele de pe uniformele jandarmilor. În toate aceste localuri se organizau petreceri de Revelion, fiind ocupate de grupuri formate din cele mai bune familii ale orașului. Tinerii preferau birturile care țineau deschis în noaptea de Revelion fără să fie rezervate. Se încingeau aici adevărate petreceri, finalizate câteodată chiar și cu o bătaie colectivă. O scrisoare a unui anume Mihai Olah, copist la cancelaria Prefecturii, către tatăl său amintește despre o astfel de bătaie petrecută în prima dimineață a anului 1892, în „Cârciuma lui Goldstein”. „Nu am avut noi vină pentru cele întâmplate. Un grup de târgoveți beți au intrat după miezul nopții în local și cum nu erau mese libere s-au așezat pe băncile noastre. Noi eram la dans cu fetele de pe acolo și când ne-am întors la masă, găsindu-ne locurile ocupate a început scandalul”. Tânărul Olah îi cerea tatălui niște bani ca să poată plăti amenda de 10.000 de florini pe care i-o dăduseră jandarmii, aflați la datorie, se pare, și în noaptea de Revelion.

Caviar rusesc şi şampanie franţuzească

3Petrecerile de Anul Nou organizate cu simţ de răspundere, cum erau cele de la „Crucea Albă” sau „Hanul Mare” din Deva, începeau în jurul orei 10.00 seara. Supeul era servit după miezul nopţii, pe la 12.30-1.00 noaptea, după care începeau dansurile.  Petrecerea se încheia de obicei la 3.00-4.00 dimineaţa, dar putea dura şi până la 6.00-7.00, dacă oaspeţii erau în formă. La plecare, li se oferea o ceaşcă de cafea cu lapte ori una cu bulion cald. Pentru revigorare. Meniul de Revelion era bogat şi cuprindea numai mâncăruri rafinate, pregătite atent, după reţete de import uneori. La o masă care să satisfacă orice gust, oricât de pretenţios, puteau fi aduse preparate precum raţă cu sos de portocale, curcan fript umplut cu castane, icre moi şi biscuiţi de şampanie. Iar caviarul rusesc şi şampania franţuzească erau cod alimentar obligatoriu pentru protipendada românească, chiar și provincială. În prima jumătate a perioadei interbelice, erau încă la modă dansurile pe perechi, graţioase. Doamne, domnişoare şi domni de toate vârstele ştiau să danseze vals, cadril, polka, mazurca.

Cârciumile Devei

4Peste 50 de cârciuni, hanuri şi birturi au existat în Deva secolului XIX. Câteva au rezistat până astăzi, chiar dacă şi-au schimbat între timp denumirea. Despre restul mai vorbesc doar scriptele. Cea mai veche pare să fi fost „Crucea Albă”. Nu se ştie exact când a fost construită, dar arhivele pomenesc anul când şi-a luat noua denumire – 1820.  Documentele vremii socotesc că, dintre hanuri, cel mai cunoscut era „Hanul Mare al Devei”. Era aşezat în Centrul Vechi, pe Drumul Poştei – cum era cunoscută acum două veacuri actuala Stradă 1 Decembrie 1918, pentru că pe aici treceau poştalioanele. Pe locul lui a funcţionat mai târziu Hotelul „Bulevard”. Hanul era bine aprovizionat şi şi-a câştigat rapid aprecierea călătorilor. Avea clădiri principale pentru dormit şi pentru mâncat, avea bucătării, cămări şi depozite, iar lângă toate acestea se întindea o curte mare, cu grajduri şi şoproane, cu şuri, cocini, coteţe şi acareturi, fântâni cu cumpănă şi vălaie pentru adăpat vitele. Grădina hanului era plină de clăi de fân pentru animale. Cel mai important han al Devei secolului XIX se întindea de la fostul Hotel „Bulevard”, unde era intrarea principală, pe tot terenul din spate, până pe actualul Bulevard Decebal, cuprinzând toată zona Străzii Octavian Goga (fosta Karl Marx). În 1921, un incendiu a făcut praf stabilimentul. Pe acelaşi loc a fost construită o nouă clădire, cu două etaje, care s-a transformat în hotel, cu restaurant şi cafenea. Localul era considerat modern la acea vreme. Imobilul – cu reparaţii şi modificări, desigur – există şi astăzi în centrul vechi al oraşului. În el a funcţionat până cu câţiva ani în urmă Universitatea Ecologică „Traian”.
La începutul anilor 1890, la fel de cunoscut era şi „Hanul Vămii”, numit aşa pentru că se afla aproape de bariera vămii, în zona actualei Străzi Horea. Unii îi spuneau „Birtul cu Grinzi”, din pricina tavanului care era format din grinzi mari de lemn. Hanul era aşezat pe locul unde între anii 1948 şi 1972 era Autogara veche. În 1893, lângă el s-a construit o sală male de restaurant, cu cafenea şi biliard, care a fost denumită „Coroana”. După vreo două decenii, aici erau prezentate filme şi, uneori, spectacole de teatru.

„Birtul din Ţigănime”. Aşa se numea acum două veacuri cel mai mare birt din Deva. Denumirea şi-a luat-o după locul unde era situat – pe Uliţa Ţigănimii, actuala Stradă Ion Creangă. În faţa lui se afla piaţeta fostei mori de apă de pe canalul Cerna, iar asta transforma zona într-un foarte bun vad comercial.  Afară de aceste străvechi birturi şi cârciumi, care erau toate ale domeniului Cetăţii şi ale nobililor, după Revoluţia din 1848, care aduce desfiinţarea feudalismului şi o oarecare liberalizare a comerţului, apar tot mai multe localuri particulare – hoteluri, restaurante şi cafenele mai ales pentru burghezie, dar şi birturi pentru poporul de rând. Printre cele dintâi se numără Restaurantul-cafenea „Casina”, care funcţiona în localul Casinei Naţionale din Piaţa Unirii. Ulterior, s-a numit „Mureşul”, iar mai târziu Restaurantul „Bachus”. La fel de cunoscută a fost „Reduta”, local construit în anul 1886, de către o societate comercială, pe un teren din centrul Devei. Avea cinci săli mari de restaurant, dar şi săli de baluri, de concerte şi de teatru. În 1910, a fost demolat şi în locul lui a fost ridicat actualul Teatru.
În aceeaşi perioadă, în Piaţa Unirii avea să fie ridicată una dintre cele mai frumoase clădiri de odinioară – Hotelul „Orient”. Cădirea există şi astăzi. La parterul ei funcţionează acum Barul „Reno”.

Pentru muşteriul de rând s-a deschis „Birtul Ardelean”. Localul era situat pe actuala Stradă Horea şi după 1877 şi-a schimbat denumirea în „Birtul Plevna”.

Aristocrația sărbătorea în stațiunile montane

În perioada interbelică a devenit la modă petrecerea sărbătorilor în staţiunile montane din România reîntregită. Prilej de relaxare în hoteluri ori vile private. Dar distracţia pe pârtiile de schi şi plimbările cu săniile trase de cai prin Sinaia, Predeal şi Buşteni erau rezervate numai pentru elită. Existau și în județul Hunedoara câteva familii de avocați sau medici care își permiteau un Revelion la munte. Înainte de 1918 familiile nobiliare hunedorene, cu dare de mână, alegeau vacanţe prelungite în staţiunile din Germania şi Austria. A fost o vreme când Tirolul era considerat o Mecca a Sărbătorilor de iarnă.

 

Loading...

6 Comments

  1. „Revelion pentru intelectualitatea românească(personalităţi din armată, politică, administrație şi din lumea artistică)” adica tot ca si acum , care e diferenta ? A ca s-au schimat beneficiarii (anumite familii) , deci aceasi Marie alta palarie! omul obisnuit nu e in carti nici atunci nici acum asa ca hai sa nu mai plangem dupa epoca trecuta , rege samd(apropo de rege – cea mai mare greva spalata in sange Lupeni 1929 a fost in timpul domniei regelui!)

Vezi și

Close