glasul-hd.ro Web analytics

Actualitate

Lider sindical despre măsurile luate în ultima vreme de guvernul PSD – ALDE: „Viitorul e destul de sumbru”

Petru Vaidoş, unul dintre cei mai longevivi şi mai experimentaţi lideri sindicali ai judeţului Hunedoara, spune că aproape în tot ce a făcut în ultima vreme coaliţia de guvernare, s-a pus „carul înaintea boilor”, iar efectele nu vor întârzia să apară. Şi nu vor fi deloc unele plăcute. Sectorul privat este total neglijat în timp ce în sectorul public (încă lipsit de eficienţă) se pompează bani, Legea salarizării unice în sectorul bugetar a produs haos, noua Lege a pensiilor riscă să fie la fel de proastă, iar „revoluţia fiscală” este un fiasco.

 

Cum au primit sindicatele din cadrul CNS Cartel Alfa schimbările ample din ultima vreme?
Suntem îngrijoraţi pentru că avem de-a face cu o lipsă totală de consideraţie pe care actuala coaliţie de guvernare o manifestă faţă de sectorul privat. Asistăm la o adevărată prăpastie între sectorul privat şi sectorul public. Nu sunt împotriva creşterilor salariale din sectorul bugetar, dar trebuia să se menţină un echilibru între economia reală şi ceilalţi, în condiţiile în care, spuneam şi în toamnă, noua lege a salarizării va crea un adevărat haos. Regret foarte mult că se confirmă ceea ce spuneam atunci. Încă din vara trecută am încercat să arătăm primului ministru că, în sectorul privat, pârghiile de negociere a salariilor sunt foarte reduse, motiv pentru care tot mai mulţi salariaţi sunt încadraţi cu salarii minime.

 

La o astfel de afirmaţie, doamna Olguţa Vasilescu v-ar răspunde că s-a majorat şi salariul minim pe economie, ceea ce duce şi la majorarea retribuţiilor din sectorul privat.
Corect, doar că aş vrea să vină să stea de vorbă cu mine şi să explice un salariu mult mai mare pentru un electrician dintr-i primărie de comună (am tot respectul faţă de această meserie) faţă de un oţelar care lucrează în economia reală.

 

Cam care e diferenţa?
E o diferenţă foarte mare. Mi-e şi frică să o spun şi nici nu am niciun argument să discut cu salariaţii. Nu dorim să vină vreun ministru să ne negocieze salariile dar ceea ce se întâmplă în ultima perioadă, în special în siderurgie şi metalurgie, e foarte grav. Din acest punct de vedere ţara nu este guvernată. De exemplu, în ultima vreme preţul energiei electrice s-a dublat, chiar peste dublu a crescut, lucru care poate să ducă la falimentarea întregii activităţi siderurgice. Noi, astăzi, în România lucrăm cu un preţ al energiei electrice mai mare decât în toate ţările din Uniunea Europeană, în condiţiile în care acest preţ reprezintă peste 33 la sută din costul de producţie. La asemenea costuri, nouă ne e foarte greu să negociem salarii. În economia reală productivitatea şi rezultatele sunt cele care contează.

 

Cum evaluaţi prestaţia miniştrilor din ultimele luni?
Îngrozitoare, în unele cazuri. În ultima perioadă asist la foarte multe aberaţii. Mi-e greu şi, câteodată mi-e şi ruşine să mă întâlnesc şi să discut cu siderurgiştii pentru că îmi dau seama că ne confruntăm cu o lipsă totală de profesionalism la nivel guvernamental. E un lucru pe care nu îl înţeleg sub nicio formă. Suntem agresaţi şi manipulaţi. De exemplu, la televizor, un ministru plin al Guvernului României, care afirmă că salariile au crescut dar veniturile au scăzut, îmi dau seama că nu stăpâneşte nici definiţiile elementare ale termenilor de „venit salarial” şi „câştig salarial”. Este o catastrofă ce se întâmplă şi, din păcate, mergem într-o direcţie greşită. Privesc cu mari emoţii viitorul, care e destul de sumbru.

 

De ce vă temeţi, mai precis?
Mă tem de faptul că siderurgia va fi scoasă oarecum dintr-un circuit profitabil. Într-o economie de piaţă societăţile care vor înregistra pierderi vor fi oprite.
Mă mai gândesc cu groază ce se va întâmpla în zone mono-industriale, cum încă este şi Hunedoara, în cazul în care, chiar la nivelul la care a mai rămas siderurgia astăzi, aceasta nu va avea perspectivă. Asta în condiţiile în care un singur loc de muncă în siderurgie susţine alte 14 – 15 locuri de muncă din alte domenii, începând de la producătorii de energie şi terminând cu furnizorii materii prime şi de servicii.
Mai rău, aflăm că din anumite zone din ţară sunt întreprinderi care lucrează în lohn dar care îşi închid activitatea şi se mută în zone unde probabil că salariile sunt mai mici şi rămâne pe drumuri foarte multă lume. Dezechilibrul dintre economia reală, cea care produce bani, şi sectorul bugetar se va mări şi atunci lucrurile nu pot să meargă decât într-o direcţie greşită. Sunt bulversat şi când aud la televizor discutându-se de legea pensiilor. Dacă legea pensiilor este terminată din octombrie anul trecut, dacă este gândită la fel ca Legea Salarizării Unice a personalului bugetar şi la fel ca „revoluţia fiscală”, atunci lucrurile vor avea o amploare foarte mare. Nu pot să-mi dau seama ce specialişti lucrează la această lege dacă spun că e gata din toamnă dar abia acum fac calculele privind banii necesari. Trebuia să fie invers: să se analizeze de ce resurse dispunem astfel încât promisiunile să fie în concordanţă cu puterea de a asigura aceşti bani. Îmi pare rău că, de un an de zile, cu schimbarea a trei guverne, nu se discută decât de justiţie, salarii pentru sectorul bugetar şi de pensii.

 

Sindicatele ce au de gând să facă, în aceste condiţii?
Sindicatele sunt puţin copleşite. Schimbându-se oarecum şi structura sindicatelor, situaţia este cu mult diferită faţă de acum 10 – 20 de ani. În cadrul confederaţiilor, sindicatele din industrie sunt copleşite de numărul mare al bugetarilor (membri – n.red.) şi nu există o solidaritate nici între sectoare. De exemplu, în toamnă, la o Comisie de Dialog Social, la Deva, împotriva noastră au votat sindicatele din învăţământ. Eu cred că, dacă economia reală a României nu va produce bani la bugetul ţării, vor suferi în primul rând ei, alături de noi, toţi ceilalţi. Nici acum, la nivel naţional nu s-a înţeles situaţia care urmează şi sper ca măcar în perioada următoare să se revină la acea solidaritate. Vrem sau nu vrem, depindem unii de alţii.

 

Vă aşteptaţi ca într-un an, doi, sau trei, să avem din nou un episod similar celui din 2009, când salariile bugetarilor au fost tăiate cu 25 la sută? Ar fi suficientă o tăiere de 25 la sută pentru reechilibrare?
Nu ne dorim deloc aşa ceva. Nici în 2009 eu nu am fost de acord cu acea diminuare. Aveam şi atunci avem şi acum în CNS Cartel Alfa sindicate din sectorul bugetar. Consider că România trebuie să meargă înainte, că trebuie crescute salariile, dar în aşa fel în baza unei politici de dezvoltare şi a economiei reale şi a sectorului bugetar, pe criterii de productivitate, competenţă, eficienţă şi aşa mai departe. Uitaţi-vă ce se întâmplă acum cu primăriile: protestează foarte tare pentru că nu mai au bani de investiţii. Lipsa banilor de investiţii face ca să suferim noi toţi, în primul rând, şi ca locuitori ai comunităţilor dar şi în calitate de salariaţi.

One Comment

  1. Recuperati cele 3 trilioane de euro furate din economia Romaniei de la „Revolutia’89” si pana acum si o sa avem bani pentru prezentul,viitorul romanilor si Romaniei!Cum sa faci acest lucru posibil cand d-l Prof.Ec.Ilie Serbanescu zice ca 90% din economia tarii este in mainile companiilor straine.Vad ca d-l lider sindical cauta solutii! Sa caute unde s-au dus,se duc si se vor duce banii romanilor!Hai ca ma faceti sa rad!Sindicalistii stiu cel mai bine unde sunt banii romanilor!Au avut tot timpul un dialog social deschis cu cei care i-au asimilat in conturile lor!Asa ca,vorbe goale si in rest,spitale,case de copii,case de batrani si cimitire pline!A… era sa uit Guvernul tarii,camerele reunite pline si ele de specialisti bogati!Voi sindicalistii la fel!No,asta este!