glasul-hd.ro Web analytics

ActualitateReportaj

Istoria Marii Uniri. Vremuri tulburi după Unire

După momentul 1 Decembrie 1918, lucrurile nu s-au liniştit în judeţul Hunedoara. Petru Groza s-a dovedit din prima zi după Unire un opozant al Partidului Naţional Român, fiind bănuit că ar simpatiza cu comuniştii. Bănuială care avea să se confirme după al Doilea Război Mondial.

În 2 decembrie, imediat după Marea Adunare de la Alba Iulia, membrii Marelui Sfat Naţional au fost convocaţi la prima lor şedinţă. Spre iritarea lui Petru Groza, convocarea era semnată de Iuliu Maniu din partea Partidului Naţional Român şi nu de Gheorghe Pop de Băseşti, în calitatea lui de preşedinte al Sfatului.

Unirea începe cu o sfadă politică

Prima şedinţă a Marelui Sfat Naţional a început la ora 9, într-una din sălile Tribunalului Albei Iulia. Maniu a preluat controlul şedinţei, propunând un proiect de rezoluţie care prevedea înfiinţarea la Sibiu a unui guvern al Ardealului, intitulat Consiliu Dirigent, pe care trebuia să-l conducă el însuşi. Petru Groza s-a arătat foarte nemulţumit de acest plan, pentru că din componenţa Consiliului făceau parte prieteni şi rude ale viitorului prim-ministru. Primul menţionat este nepotul lui Maniu, doctorul Romulus Boilă, propus pentru portofoliul Comunicaţiilor şi Aprovizionării. Înfuriat de propunerile lui Maniu, Petru Groza a cerut, violent, cuvântul pentru a lansa o contrapropunere prin care cere „executarea necondiţionată a hotărârii poporului” adică Unirea necondiţionată cu Vechiul Regat. Maniu şi reprezentanţii mai bătrâni ai intelectualităţii româneşti din Ardeal rămân consternaţi de atitudinea lui Petru Groza care încheie cu fraze categorice. „Prin urmare, domnilor, niciun guvern separat! Hotărârea de ieri a poporului român din Ardeal şi Banat ne impune pentru vecie să avem un Dumnezeu, o Ţară, un Guvern!” După ce a încheiat discursul, Petru Groza s-a trezit admonestat din toate părţile, fiind acuzat că încearcă să semene discordie. Şedinţa este suspendată, grupurile de susţinători şi detractori ai lui Petru Groza angajându-se într-o controversă directă. Ştefan Cicio-Pop îl trage deoparte pe Petru Groza, încercând să-l convingă între patru ochi de gravitatea intervenţiei sale. După multe controverse se alege până la urmă Consiliul Dirigent al Transilvaniei, compus din 15 membri, printre care şi doi hunedoreni: Aurel Vlad şi Victor Bontescu. Sarcina principală a Consiliului este să „preia imperiul” şi îşi va începe activitatea chiar de a doua zi, la Sibiu. Petru Groza s-a retras din şedinţă pentru că şi-a pierdut cea mai mare parte dintre susţinători, dar înainte de a pleca le-a promis celor care susţineau formarea guvernului că va face tot ce-i stă în putinţă să-l combată.

Petru Groza, posibil agent comunist

La 21 martie 1919 este proclamată Republica Ungară a Sfaturilor, iar comunistul Bela Kun obţine cea mai puternică funcţie în guvern, aceea de Comisar al Afacerilor Externe şi al Armatei. Evreu ungur din Poieni, lângă Ciucea, adolescent fiind, Kun lucrase şi învăţase la Cluj. Înainte de Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, acesta îl întâlnise pe Lenin şi intrase în Partidul bolşevic. Fiind cam de-o seamă cu Groza, comuniştii anilor ’30 acreditau ideea că ar fi fost colegi de armată şi prieteni. După un eşec în alegerile din luna noiembrie 1919, în care Groza a concurat pentru un loc în prima Adunare Constituantă a României Mari împotriva candidatului Partidului Naţional Român, tânărul avocat se retrage pentru o vreme, misterios, din viaţa publică. Anumite surse susţin că în primăvara şi vara anului 1919, Petru Groza s-a aflat la Budapesta, la bunul său prieten, bolşevicul Bela Kun. De aici împreună cu sora lui Kun vor pleca împreună la Moscova, unde Groza va face cunoştinţă cu gruzinul Djugaşvili, mai cunoscut sub numele de Stalin. Această ipoteză este întărită de faptul că Petru Groza o cunoştea şi o frecventa la Cluj pe sora lui Bela Kun şi că prietenul său de la Colegiul din Orăştie, Otto Roth, a ajuns preşedintele Sovietului bănăţean.

Vezi și

Close