glasul-hd.ro Web analytics

ComunitateIstoria cum nu e scrisă în manuale

Istoria cum nu e scrisă în manuale. Nicolaus Olahus, judecătorul din Orăștie care și-a pus amprenta pe cultura europeană renascentistă

Figură proeminentă din perioada târzie a Renașterii, umanistul transilvănean Nicolaus Olahus s-a născut în Sibiu, în 10 ianuarie 1493. Anul acesta s-au împlinit 525 de ani de la nașterea sa iar, peste câteva zile, se împlinesc 450 de la moartea judecătorului orăștian.

 

Provine dintr-o familie nobiliară după ambii părinți: tatăl, Stephanus Olahus, nepot de unchi al lui Ioan Huniade, după mamă, și înrudit cu Drăculeștii din Valahia după tată. Tatăl lui Nicolaus Olahus (Valahul) a fost judecător regal în Orăștie și membru în consiliul de control al minelor de sare din Transilvania. Mama, Huszár Borbála, provenea din familiile nobiliare Bogáthi și Gerendi, înrudite la rândul lor cu dinastia Huniazilor.

 

Oradea, o „cetate” a școlii medievale

 

Nicolaus Olahus își începe studiile la Sibiu, dar adevărata formare ca umanist o va cunoaște între anii 1502 și 1510 la şcoala capitulară din Oradea, „cea mai vestită şcoală a regatului din acele timpuri”. Aici va învăţa limba latină, elocinţa, poezia, muzica, astronomia şi religia. Şcoala dispunea de un local propriu, în nord vestul cetăţii, lângă casele canonicilor. Învăţământul nu era organizat pe clase, ci pe manuale. Primul grad şi primul manual era „Tabula”, din care elevul învăţa să citească, al doilea manual era „Donatus”, o carte de gramatică latină în versuri din care se învăţa pronunţia cuvintelor. Se mai foloseau două cărţi „Cato” şi „Aesop”, care conţineau maxime şi expresii celebre. Cel de-al treilea grad avea ca manual „Doctrinale”, care pe lângă reguli gramaticale în versuri conţinea şi cunoştinţe de istorie, geografie şi morală. Cât timp se preda la un grad, celelalte grade repetau în cor într-unul din colţurile curţii cu voce tare materia deja predată. Dimineața se studia gramatica, la prânz retorica şi logica, iar după amiază recitarea pentru a se însuşi corect pronunţia limbii latine. Înainte de marile sărbători se exersa cântul, muzica. După mulți ani, Olahus își va aminti cu nostalgie anii petrecuți în cetate: „Mai jos, spre răsărit, se află oraşul Oradea, scaunul episcopului, cu o biserică catedrală, cu mormântul Sfântului Ladislau regele, renumit prin minuni, şi al împăratului Sigismund cel Vestit, unde, din aşezământul acestui împărat, se cântă psalmii lui David, ziua şi noaptea, cântăreţii schimbându-se pe rând. Cetatea din acest oraş este strălucită atât prin uriaşa statuie ecvestră, de bronz, a Sfântului Ladislau, cât şi prin măreţia clădirilor pe care le-a ridicat episcopul Sigismund Turza, cel care m-a crescut odinioară pe mine. Dinspre miază-noapte, oraşul cu acest nume e tăiat în două de râul Criş, care ia naştere dintr-un izvor mic din Transilvania, deasupra târgului Hunyod şi cetăţii Sebeş şi care e numit cel Repede sau Iute din cauză că aşa cred, curge repede, cu albia plină, după ce creşte datorită altor multor râuri care se varsă în el”.

 

Politică și credință în aceeași măsură

 

În cursul anului 1510 ajunge la curtea lui Vladislav al II-lea, de unde ascensiunea sa în ierarhia regatului va fi necontenită. Devine consilier și secretar al reginei Maria în anii dinaintea dezastrului de la Mohács. Ca regentă a Olandei, regina îi garantează refugiul în Țările de Jos pe durata primilor ani ai ocupației otomane. Aici îl cunoaște pe Erasmus de Rotterdam și scrie două lucrări cu caracter monografic: „Hungaria” și respectiv „Attila”. În 1527 începe să scrie „Epistolae familiares”. Se întoarce în Ungaria imperială și intră în grațiile lui Ferdinand I, cu scrierea „Genesis filiorum Regis Ferdinandi”, devenind mai târziu cancelarul acestuia, în anul 1543.

Este numit canonic al episcopiei din Pécs, apoi al episcopiei din Esztergom. Începând cu anul 1553 ocupă cel mai înalt scaun al rangurilor bisericești ca arhiepiscop de Esztergom. În această calitate devine în mod firesc principala figură a Contrareformației. În anul 1554 pune bazele Colegiului iezuit din Trnava și continuă să lucreze la scrierea „Ephemerides”. Din 1560 este numit în fruntea comitatului Hont de către Ferdinand I, ajuns între timp împăratul Sfântului Imperiu. Din anul 1562 devine regent și guvernator, funcții deținute până la moarte. În anul 1564 publică scrierea „Chronicon breve”. Se stinge din viață în 14/15 ianuarie 1568 la Bratislava, și este înmormântat în catedrala din Trnava/Nagyszombat. În Piața Catedralei din Orăștie se află un bust al lui Nicolaus Olahus, în timp ce unul dintre liceele din orașul Paliei îi poartă numele.