glasul-hd.ro Web analytics

ComunitateSpecial

Istoria cum nu e scrisă în manuale. Cetatea Devei, șapte secole de istorie (I)

Fortificația militară a fost construită la o altitudine de 250 de metri pe stâncile dealului care străjuiește municipiul Deva. Cetatea a fost una cu importanță militară redusă pe drumul care duce spre inima Transilvaniei, pe malul stâng al Mureșului.

Importanța militară a cetății a crescut doar în secolul al XVII-lea când, după cucerirea cetății Oradea, aceasta a fost singura cetate care putea să stea în calea unei eventuale invazii otomane. Situația geopolitică s-a schimbat între timp și importanța Cetății Devei a scăzut treptat, pentru ca în secolele XVIII – XIX să devină lipsită de importanță. În momentul de față, ruinele cetății au fost parțial consolidate (mai puțin incinta unu).

Regele Bela al IV-lea, „ctitorul” cetății

Cetatea Devei face parte dintre cele 12 fortificații regale construite de regele Bela al IV-lea după invazia tătarilor din secolul al XIII-lea. Pe lângă cetățile regale, pe teritoriul Transilvaniei au fost construite în aceeași perioadă și multe cetăți fortificate ale nobilimii locale. Edictul regelui Bela al IV-lea din 1260 suna astfel: „Ordon ca pe tot teritoriul supus coroanei, în locurile care se pretează, să fie înființate fortificații, să fie construite cetăți în care populația să se poată retrage în cazul amenințării unui pericol. […]  Orice persoană care deține o proprietate situată într-un loc bun pentru construirea unei fortificații, acela îl va da la schimb sau sub orice formă juridică comunității locale cu scopul construirii unor adăposturi întărite, sigure. Iar dacă un asemenea loc se află în proprietate regală, acela va fi, de asemenea, dat în folosința persoanelor private, pentru ca în acest fel locurile bune pentru fortificații să ajungă în posesia celor care pot să se îngrijească de construirea unor edificii care să folosească adăpostirii în siguranță a cât mai multor persoane, în caz de pericol.”

Cetatea Devei, district militar valah

Prima atestare documentară a cetății are loc în 1264, când tânărul rege Ștefan al V-lea l-a numit administrator al cetății pe Comitele Chyl Petru din Câlnic, pentru vitejia cu care a luptat împotriva cumanilor care îl susțineau pe Bela al IV-lea într-un conflict intern pentru domnie. La doar patru ani după victoria Comitelui din Câlnic împotriva cumanilor, sub cetatea Devei au avut loc lupte împotriva tătarilor. În secolul al XIV-lea, Deva și satele înconjurătoare sunt amintite ca „district militar valah”. Jurisdicția Cetății Devei se întindea asupra „scaunelor” Deva, Ilia și Șoimuș, a moșiilor crișene și a împrejurimilor Bradului. Acestea făceau parte din domeniul regal, fiind conduse de cneji. Întreținerea , reparațiile și construcțiile noi din cetate erau realizate cu localnicii satelor aflate sub jurisdicția acesteia. Din 1302 cetatea devine reședința voievozilor Transilvaniei, Roland Borșa și Ladislau Kán. Alegerea cetății drept reședință voievodală dovedește că aceasta era puternică și dispunea de construcții suficiente pentru a satisface pretențiile curții.

Ioan de Hunedoara, proprietar al cetății Deva

După 1315 cetatea redevine proprietate regală, intrând în stăpânirea regelui Carol Robert de Anjou. În anul 1333, Cetatea Devei era administrată de un anume Mihai, Comite de Hunedoara. Înainte de 1453 ajunge în mâna lui Mihai Szilagyi, fost voievod al Transilvaniei și conducător al Cetății Belgradului în timpul bătăliei care avea să-i aducă cea mai mare victorie lui Ioan de Hunedoara, dar și moartea acestuia. Regele Ladislau al V-lea îi donează castelul lui Ioan de Hunedoara și rămâne în posesia acestuia până în 1504, când sfârșește răpus de ciumă în tabăra de lângă Belgrad după celebra victorie împotriva armatelor otomane conduse de Mahomed Cuceritorul Bizanțului. După lupta de la Mohacs, în care armatele maghiare au fost învinse de otomanii conduși de Suleiman Magnificul (29 august 1526), Cetatea Devei ajunge în posesia voievodului Petru Perenyi, pentru ca după doar trei ani, în 1529, aceasta să fie condusă de Ioan Szapolyai, care în 1539 o face cadou de nuntă soției sale Izabella.
În noiembrie 1550 comitele de Hunedoara, Ioan Torok, învinge o avangardă a armatei turcești condusă de Pașa Kasim. După 1551, cetatea, întărită, ajunge proprietatea regelui Ferdinand, pentru ca, din 1556, să revină în proprietatea reginei Izabella. În temnițele Cetății Devei a fost încarcerat primul episcop unitarian, Ferenc David, care a murit ca martir în 15 noiembrie 1579. De asemenea, în cetate a fost întemnițat, la ordinul reginei Izabella, eroul luptelor de la Eger, Ștefan Dobo.

Loading...