Istoria cum nu e scrisă în manual. Lovitura de stat din 22 Decembrie 1989, dovedită cu acte

Istoria contemporană a României are numeroase „pete negre”, cu toate că faptele s-au petrecut cu cel mult  trei decenii în urmă. Interese politice și geostrategice fac însă ca adevărul despre anumite evenimente să fie ascuns. Căderea comunismului și eliminarea ultimului dictator est-european reprezintă încă o sursă de întrebări fără răspuns.

A fost sau nu a fost revoluție? Aceasta este întrebarea care frământă opinia publică din România de 27 de ani. Un document făcut public în urmă cu aproape 10 ani de președintele Asociației „21 Decembrie”, Teodor Mărieș,  ar fi putut oferi un răspuns clar la această întrebare. Dar în acel moment presa și societatea civilă nu s-au arătat foarte interesate de acel document.

Fostul șef al spionajului pune verdictul „Dacă nu era lovitură de stat militară, nu era nicio Revoluție”

Fostul șef al contraspionajului din anii ‘80, Filip Teodorescu, a vorbit despre Revoluție la un post național de televiziune: „Dacă nu era lovitură de stat militară, nu era nimic, nicio Revoluție. Îi terminau la iuțeală. Bine că nu a fost așa. Doamne, ferește. De ce să provoci morți inutile, când toată lumea voia schimbarea. Artizanul a fost Stănculescu. Nu are nimeni niciun dubiu. El s-a pus de acord cu ceilalți parteneri externi”, a spus Filip Teodorescu. „Noi ştiam de legăturile lui Stănculescu cu MI6, am supravegheat şi întâlnirea din Ungaria de la Balaton”, a mai spus Teodorescu.

Documentul care îl încriminează pe Iliescu

Asasinul nepedepsit al României, Ion Iliescu, nu mai are nicio șansă să scape nepedepsit în dosarul loviturii de stat din 1989! Ce îl sperie cel mai tare pe Ion Iliescu este hârtia semnată pe 24 decembrie 1989 de el, deși la acea vreme era încă directorul Editurii Tehnice. Prin hârtia redactată și semnată (vezi foto), Iliescu a înființat un „Tribunal Militar Excepțional” care să-i judece pe Nicolae și Elena Ceaușescu. La punctul 1 din acest „Decret” se declara că „urgența este impusă de dorința, în acest caz, a tuturor cetățenilor cinstiți ai României”. La punctul 2 se stabilește că acest „Tribunal Militar Excepțional” – inființat de Ion Iliescu – va judeca această cauză „în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ceea ce privește procedura și dreptul material penal”. Iar la punctul 3 se preciza că „acest tribunal va fi alcătuit în componența stabilită de Legea pentru organizarea judecătorească”.
În încheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclara, pe 24 decembrie 1989, „președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale”.

România intră în „democrație” cu un abuz judiciar

Documentul semnat de Ion Iliescu este un act ilegal și ilegitim pe baza căruia cuplul de dictatori nu putea fi judecat și condamnat. În această situație,  Nicolae și Elena Ceaușescu au fost executați ilegal, deci uciși cu sânge rece, sub o aparentă legalitate, de către conducătorii loviturii de stat. Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu nu avea calitatea de președinte al Consiliului FSN.
Consiliul Provizoriu al FSN și-a desemnat „președintele” pe 26 decembrie 1989. Mai exact, la două zile după semnarea decretului de către Iliescu și la o zi după ce cuplul Ceaușescu fusese deja executat.
La data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nicio calitate juridică sau constituțională care să-i permită formarea unui „Tribunal Militar Excepțional” și nici să se prevaleze de titulatura de „președinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe hotărâre. Apoi documentul a rămas scris de mână până pe 5 ianuarie 1990, când a fost dactilografiat. Iar pretinsul decret nu a fost niciodată publicat în Monitorul Oficial ca să primească cu adevărat statut de act normativ.