Home / Reportaj / În Hunedoara, campaniile electorale sunt la fel ca-n urmă cu 80 de ani
În Hunedoara

În Hunedoara, campaniile electorale sunt la fel ca-n urmă cu 80 de ani

Intrigi, scandaluri, scuze, acuze, replici dure, promisiuni fantasmagorice, bătăi, „operaţiuni de transport electorat” în ziua alegerilor, afişe puse peste tot, rupte mai peste tot, întâlniri cu angajaţii marilor fabrici. Toate par a fi „invenţiile” campaniilor electorale din ultimii 20 de ani. Nu e deloc aşa, ele au existat şi-n perioada interbelică, în judeţul Hunedoara. Acum lipsesc doar împuşcăturile şi, poate, bătăile din spatele secţiilor electorale. Dovadă că, în general, politicienii de acum nu au evoluat foarte mult faţă de cei ai anilor ’30.

Mărturii scrise în acest sens încă se mai găsesc la Direcţia Judeţeană Hunedoara a Arhivelor Naţionale. Câteva dintre ele, „legate” într-un reportaj, parcă ar descrie şi campania electorală din această perioadă.

„Încălzirea” pentru parlamentare

În 18 februarie 1936, în judeţul Hunedoara au fost organizate alegeri parţiale pentru desemnarea unui deputat de Hunedoara pe postul lăsat liber de Mitiţă Constantinescu, numit guvernator al BNR. Acestea au fost marcate de o bătaie electorală, la Densuş, asemănătoare cu cea din urmă cu câteva săptămâni, de la Bucureşti. Actorii au fost alţii, doar că cei din urmă cu 78 de ani s-au folosit şi de focuri de armă. Cel puţin aşa reiese dintr-un raport al Legiunii de Jandarmi: „… referitor la individul Zorgoni Petru din comuna Densuş, care în ziua de 18 ll 1936 pe la orele 22.30 după termenarea votări a strâns un grup de circa 30 – 40 de indivizi din Partidul Naţional Ţărănesc la care lea dat de băut la el acasă până ea îmbătat după care au eşit cu toţi în stradă şi au început să strige trăiască roata (semnul electoral al PNŢ – n.red.). În acest moment a venit un grup de câţiva indivizi din Partidul Naţional Liberal şi au început şi ei să strige să trăiască boata (linia verticală – semnul electoral al PNL). Din aceste demonstraţiuni sau luat la bătaie dând cu pietre unii în alţi şi spărgând o fereastră la agenţia Percepţiei Densuş. Atunci individul Zorgoni Petru în loc să liniştească spiritele populaţiei sa dus şi a luat arma de acasă şi a tras două focuri fără să lovească pe cineva, în care timp populaţia sa agitat şi mai rău”. Dintre cei patru candidaţi înscrişi la parţialele din 1936, trei erau „paraşutaţi” de la centru. Candidatul PNŢ – Gheorghe Popp (cel care a şi câştigat postul de deputat) era din Bucureşti, Silviu Dragomir (susţinut de Partidul Naţional Creştin) locuia în Cluj – Napoca, iar independentul Nicolae Todoran era din Alba – Iulia. Doar liberalul Romulus Miocu domicilia în judeţul Hunedoara.

Acţiunea „Vagonul”, înlocuită cu „Autobuzul”, apoi cu „Microbuzul”

Aceleaşi alegeri parţiale din 1936 pare-se că au fost modelul de organizare urmat şi de PSD în 2004. Pe atunci prefectul Romulus Miocu (care era şi candidatul Partidului Liberal pentru postul de deputat rămas vacant) cerea Ministerului Internelor, printr-o telegramă: „ Rugăm a interveni la Direcţiunea generală CFR ca pe ziua de 18 februarie 1936 să pună la dispoziţia alegătorilor vagoanele solicitate de noi dela secţia 5 Mişcare CFR Timişoara (…) şi anume: Din gara Vaţa de Jos la secţia de votare Birtin vor călători circa 1000 de alegători cu reîntoarcerea după masa (stop). Cu trenul dinspre Lugoj la secţia Dobra vor călători circa 800 de alegători iar la trenul nr. 2703 cu plecare din staţia Caransebeş am cerut ataşarea a 8-10 vagoane pentru alegătorii secţiei Sarmizegetusa la aceasta secţie sosind alegători şi cu trenul nr 2704 cu plecarea din gara Subcetate pentru a căror transportare am mai cerut ataşarea a 6 vagoane (stop)”. În 2004, între cele două tururi ale alegerilor pentru funcţia de preşedinte, prefectul judeţului Hunedoara, Victor Vaida (pe atunci şi preşedinte al Organizaţiei Judeţene a PSD), emitea o circulară de partid prin intermediul căreia le cerea tuturor liderilor PSD din judeţ ca-n ziua alegerilor să asigure un număr cât mai mare de mijloace de transport pentru ca toţi alegătorii, mai ales simpatizanţii PSD, să ajungă la secţiile de votare. Acesta a fost, de fapt, actul care a scos foarte clar la iveală „Acţiunea Autobuzul”. La alegerile din 2008, 2009 şi 2012, acţiunile de „transport şi persuasiune” s-au făcut mai discret, cu autoturisme, existând însă şi reclamaţii referitoare la microbuze care au transportat alegători spre şi dinspre secţiile de votare.

Parlamentarele din 1937

În preajma alegerilor „la termen” din 1937 şi în judeţul Hunedoara se intensifica viaţa politică. Cei mai activi păreau a fi legionarii, atât cei conduşi de Corneliu Zelea Codreanu în organizaţia „Totul pentru Ţară” , cât şi cei aflaţi sub oblăduirea lui A.C. Cuza şi Octavian Goga, liderii Partidului Naţional Creştin. Cele mai multe rapoarte informative din arhiva vechii Chesturi de Poliţie a Judeţului Hunedoara se refereau la întruniri ale celor două grupări politice amintite. „Cuiburile” de legionari erau mai atent supravegheate de poliţie şi jandarmi. Poliţiştii, prin „Biroul de Siguranţă”, aveau însă de lucru şi cu minerii din Valea Jiului, adesea folosiţi ca masă de manevră electorală. Raportul unui poliţist întocmit cu o lună înainte de alegeri, la 20 noiembrie 1937, arăta: „O tendinţă de redeşteptare naţională s-a observat însă în timpul din urmă între muncitorii români din Valea Jiului, cari mai înainte erau conduşi de principii social-democrate, iar acum când a luat fiinţă în Lupeni organizaţia partidului „Naţional Creştin” o bună parte dintre aceştia s’au înscris în această organizaţie, dând astfel naştere la o reacţiune din partea muncitorilor minoritari cari au început să acuze pe muncitorii români, că sunt fascişti şi că luptă contra intereselor muncitoreşti, determinând pe o parte dintre conducători să excludă din sindicate pe cei înscrişi în alte partide, însă nu s’a ajuns la rezultatul dorit opunându-se cei mai mulţi la această propunere.

Această stare de lucrări face ca organizaţiile muncitoreşti să sufere o diminuare a influenţei asupra muncitorilor de cari şi-au dat seama conducătorii, căutând să facă o vie propagandă printre muncitori, prin cari se încearcă a-i îndepărta de organizaţiile naţionaliste, susţinându-se că numai organizaţiile muncitoreşti sunt chemate să apere interesele acelei pături sociale, ceilalţi căutând din contră să înnăbuşe orice revendicări muncitoreşti.

Preşedintele Organizaţiei Naţional – Creştine din Lupeni păr. Sandru Victor la fel a ţinut să lămurească aderenţilor, că din contră Partidul Naţional – Creştin este cel care va lupta cu mai mult succes pentru revendicările muncitoreşti, astfel că de acum înainte se va desfăşura o vie activitate din ambele părţi pentru menţinerea şi acapararea de aderenţi”.

Păcăleli copilăreşti la Tribunal

Poliţiştii de la acea vreme au avut însă destul de lucru şi din cauza oamenilor politici importanţi de la nivel local. La depunerea listelor de candidaturi, reprezentantul PNŢ a provocat un mic scandal în clădirea Tribunalului, după cum reiese dintr-un raport al Poliţiei: „Deşi s-a convenit între susnumiţii, ca la deschiderea Tribunalului pentru a se evita orice incident şi cu toate că s-a pus în vedere să se păstreze această ordine, totuşi când s-a deschis uşa, d-l avocat Roman Iosif (reprezentantul PNŢ –n.red.) a luat-o la fugă pentru a ajunge cel din tâiu la ghişeu. În faţa acestei situaţii pentru a evita eventuale incidente, m-am postat în faţa uşei a doua, pentru a nu permite accesul în Tribunal decât în ordinea stabilită. Fiind însă presat de la spate de toţi cei care se aflau în faţa Tribunalului, a trebuit în cele din urmă să cedez şi am trecut din faţa uşei.

În acest timp doi dintre cei cari se aflau prezenţi pentru susţinerea candidaturilor au sărit la avocatul Roman pentru a-l reţine dând posibilitatea celorlalţi cari au venit înainte să-şi depună mai întîiu listele.

Gardianul Magda Teodor care se afla în apropiere a intervenit îndată crezând că cei care au sărit la D-l avocat Roman, vor să-l lovească şi l-a scos din mâinile acestora după care ia dat drumul”.

Exploatarea fricii ca instrument de campanie

Uşoarele exagerări nu lipseau nici ele, iar cel mai mult, dintre partidele istorice (neincluzând în această categorie mişcările politice legionare), de astfel de exagerări se foloseau ţărăniştii. Pe afişul electoral în care apărea Mihai Popoviciu, ocupantul primei poziţii a listei, se sugera că acesta ar fi un adevărat Mesia: „În vremurile grele de azi el este aici trimisul lui Dumnezeu şi al lui Iuliu Maniu în lupta pentru scuturarea nouei iobăgii ciocoeşti”.

Cea mai mare manifestare de campanie electorală premergătoare alegerilor din 1937 a avut loc la Deva, organizată fiind de PNŢ, la miting participând peste 1200 de oameni. Majoritatea veniseră să-l vadă în special pe Iuliu Maniu, ajuns la Deva după un popas făcut, tot în scop electoral, la Sibiu (de multe ori, politicienii aflaţi în turnee electorale folosesc aceeaşi rută – Bucureşti – Sibiu – Alba – Deva şi, mai departe, spre Arad şi Timişoara).

Pe parcursul mitingului, ţărăniştii au încercat să exploateze frustrările ardelenilor, dar şi frica fiecărui individ. După ce a amintit că ardelenii nu aveau încă acces la înaltele funcţii în stat, iar băncile ardelene nu primeau credite, liderul ţărănist Ieronim Antimescu spunea: „Ce credeţi că degeaba a ales Partidul Liberal ziua cea mai scurtă din an pentru votare (20 decembrie – n.red.)? Nu: ci cu scopul ca la adăpostul nopţii să fure urnele. Am auzit că sunt judecători cari nu împart cărţile de alegători (la acea vreme în secţia de votare puteau intra doar cei care deţineau cărţi de alegători, vizate de ministerul Justiţiei). Acestora le trimitem vorbă aşa că vom face echipe de sancţionare contra lor şi vor plăti cu viaţa îndrăzneala lor. Ne trebuie curaj şi curajul ni-l dă Dl. Iuliu Maniu, care este însăşi voinţa naţională. Se pun la cale tot felul de urzeli să-l asasineze, să-l otrăvească.”

Promisiuni la modă şi atunci şi acum

Ofertele electorale ale partidelor angrenate în campanie la 1937 seamănă, unele chiar coincid, cu cele de acum. Într-o scrisoare deschisă adresată de Partidul Social – Democrat din România „Către toţi muncitorii, ţăranii şi cetăţenii din judeţul Hunedoara” unul dintre îndemnuri suna astfel: „Votul vostru nu trebuie să meargă nici la partidul naţional-ţărănesc, căci acest partid, care n’a ştiut şi nu ştie niciodată ce vrea, este plin de elemente reacţionare şi şovăielnice. Dovada a făcut-o în guvernările trecute ca şi acum cu ocazia acestor alegeri când s’a înţeles cu legionarii d-lui Corneliu Codreanu, reprezentantul partidului celui mai reacţionar şi fascist”. În ce priveşte oferta electorală, lucrurile erau, ca şi acum, simplificate la maximum. Aceeaşi scrisoare a partidului de stânga se sfârşea astfel:

„Dacă VREŢI ca impozitele de tot felul să fie aşezate după puterea şi averea fiecăruia, în mod drept şi omenesc;

Dacă VREŢI eftinirea preţurilor la toate articolele industriale prin desfiinţarea trusturilor şi cartelelor marilor capitalişti;

Dacă VREŢI o administraţie cinstită la toate instituţiile de Stat, judeţ şi comună;

Dacă VREŢI să aveţi drumuri bune şi mijloace de transport civilizate (…)

Votaţi triunghiul” (semnul electoral al Partidului – Social Democrat).

Afişe peste tot

Şi atunci, ca şi acum, amplasarea de afişe electorale oricum, oriunde şi în orice număr era interzisă, dar legea nu se respecta. Se pare că a fost nevoie de o ordonanţă a prefectului, dată încă din decembrie 1936, pentru a se preveni murdărirea altor ziduri. „Se interzice ori-ce act de degradare a zidurilor şi gardurilor clădirilor publice, a pieţelor şi gărilor, a trotuarelor şi balustradelor, podurilor, stâlpilor de telegraf şi telefon sau ai întreprinderilor electrice şi chiar a clădirilor particulare prin vopsirea semnelor electorale şi lipirea afişelor şi apelurilor către alegători”, spunea, printre altele, ordonanţa Prefectului. Totodată, un alt ordin al aceluiaşi prefect prevedea arestarea minorilor folosiţi pentru propagandă electorală (răspândire de manifeste, lipire de afişe etc…). Minorii care erau prinşi încălcând această dispoziţie,dar erau elevi, se alegeau şi cu exmatricularea.

Bani de campanie din fier vechi

Cu cât se apropiau alegerile, cu atât se înteţeau şi informările făcute Poliţiei care aveau ca subiect mişcările de campanie ale legionarilor. În una dintre acestea se vorbeşte despre o acţiune a legionarilor din zona comunei Baia de Criş, care colectau fier vechi şi-l trimiteau cu vagoanele la Bucureşti. Fierul urma să fie vândut, iar cu banii obţinuţi se finanţa campania electorală. Alte informări vorbeau despre o mobilizare exemplară pregătită de legionari chiar pentru ziua alegerilor, când, în grupuri de câte 20, urmau să „supravegheze zona fiecărei secţii de votare” şi chiar să convingă alegătorii să susţină partidul lui Zelea – Codreanu.

Despre Ciprian IANCU

Citește și

1

(Galerie foto) Ghelari – Ruda sau când nu îţi pare rău că eşti un ciclist prea romantic

Rămas în pană de subiecte cu drumuri ascunse şi demne de Ţara Minunilor, azi am …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *