Home / Comunitate / Special / Hunedoreni la Marea Unire de la Bălgrad
sala-unirii

Hunedoreni la Marea Unire de la Bălgrad

Adunarea de la Alba Iulia avea să constituie momentul simbolic al Unirii, sărbătorit acum ca Ziua României. Discuțiile la care au participat reprezentanții românilor ardeleni nu au fost lipsite de tensiuni și îndoieli. Istoria oficială evită să vorbească foarte mult despre dezbaterile care au avut loc timp de două zile la Alba Iulia, în urma cărora, la presiunea „străzii” și a tinerilor a fost adoptată Proclamația de unire.

 

La 15 noiembrie, Consiliul Naţional Român Central de la Arad lansează o chemare către naţiunea română din Transilvania şi Ungaria la o adunare naţională. Toate Consiliile aveau obligaţia să îşi aleagă prin vot deputaţii la această adunare.

Pregătirea Adunării de la Alba Iulia

 

La Deva alegerile au avut loc la 27 noiembrie, la Biserica ortodoxă. Din prezidiu au făcut parte Eugen Tătar şi Iosif Botean. Ca delegaţi ai Cercului electoral Deva au fost aleşi să participe la Marea Adunare Naţională dr. Francisc Hossu-Longin – avocat, Valter Petco – director financiar, dr. Petru Groza – avocat, Octavian Munteanu – economist şi Nicolae Bembea – economist. Ei aveau dreptul de vot decisiv la Marea Adunare Naţională Română şi aveau nevoie de un credenţional, care va fi completat în aceeaşi zi. La 29 noiembrie, Petru Groza a pornit împreună cu ceilalţi delegaţi spre Alba Iulia. Va remarca mândru numărul mare de hunedoreni ce se îndreptau spre cetatea în care intrase odinioară şi Mihai Viteazul. Din Hunedoara au luat parte la Adunarea de la Alba Iulia peste 30.000 de participanţi, reprezentaţi la lucrările Adunării Naţionale de Francisc Hossu-Longin şi Petru Groza – din Deva, Aurel Vlad – din Orăştie, Victor Bontescu – din Haţeg şi Silviu Dragomir din Ilia. Dintre toţi, Petru Groza reprezenta aspiraţiile tinerilor intelectuali, restul bazându-se pe prestigiul personal obţinut – cu o singură excepţie – în avocatură.

Disputele de la Alba Iulia, între încrederea şi neîncrederea în regăţeni

 

Delegaţiile Consiliilor Naţionale ale românilor din Transilvania, însoţite de un public numeros, au umplut încă din 30 noiembrie Alba Iulia. Intelectualii ajunşi în cetate s-au cazat pe la prieteni sau rude. Tânărul avocat Petru Groza a aflat că trebuie să se adune la hotelul Dacia, în ciuda orei înaintate, ca să hotărască ce vor face a doua zi. La restaurantul hotelului Dacia, reprezentanţii judeţelor din Transilvania aveau să petreacă o noapte albă destul de tensionată, în care multe din discuţii    s-au purtat „în culise”. În zorii zilei de 1 decembrie, la urechile lui Petru Groza a ajuns zvonul că Iuliu Maniu ar fi dorit numai o unire condiţionată, invocând înapoierea economică din vechiul Regat şi necesitatea unei perioade de tranziţie de cel puţin zece ani, timp în care Ardealul ar fi urmat să aibă un guvern autonom, până când regăţenii s-ar fi ridicat la acelaşi nivel. Zvonul se răspândise de la primul etaj al hotelului, unde, în două camere, se aflau Maniu şi preşedintele Partidului Naţional Român, Gheorghe Pop de Băseşti. Împreună cu ei mai erau prezenţi Vasile Goldiş, Alexandru Vaida –Voevod, Teodor Mihali, Ioan Suciu şi alţi lideri mai „copţi” ai intelectualităţii transilvane. Intenţiile lui Maniu făceau parte dintr-un plan mai amplu, pentru că se cunoşteau amănuntele şi garanţiile materiale ale unei eventuale autonomii. Aceste discuţii de culise purtate între liderii marcanţi ai Partidului Naţional Român l-au neliniştit pe tânărul Petru Groza. Împreună cu un grup de tineri care se retrăseseră la cafeneaua hotelului a urcat repede la etaj, unde Maniu îşi punea în valoare întreaga putere de convingere pentru a susţine ideea autonomiei. Maniu a încercat iniţial să-i pună la punct pe tinerii intelectuali care susţineau unirea necondiţionată. În lipsa unei reacţii favorabile din partea acestora, şi-a argumentat poziţia faţă de o autonomie limitată. Cum tinerii nu erau dispuşi să asculte argumentele sale şi atmosfera era din ce în ce mai încărcată, ajungând chiar ameninţătoare, nu numai la figurat ci şi la propriu, Maniu a cedat până în final:  „Apoi dacă e aşa, dragii mei, atunci să facem Unirea fără condiţii!” Grupul tinerilor rămâne totuşi îngrijorat şi hotărăște să supravegheze îndeaproape, cuvânt cu cuvânt, redactarea moţiunii care urma să fie citită poporului venit la Alba Iulia.

 

O moţiune aşteptată

 

Înainte de ora nouă dimineaţa, delegaţii au început să intre în sala cea mare, pe baza credenţionalelor. Peste 200 de oameni vor constitui Marele Sfat Naţional  care urma să ia decizia unirii necondiţionate cu Regatul. Dintre ei şi 15 veniţi din comitatul Hunedoara. Alături de Petru Groza erau şi reprezentanţii Devei, Francisc Hossu-Longin şi Iustin Pop. Preşedintele Sfatului a fost desemnat Gheorghe Pop de Băseşti, care a deschis lucrările cu un discurs scurt dar plin de semnificaţii, încheiat cu o frază memorabilă: „Şi acu Doamne, văzându-mi visul cu ochii, slobozeşte pe robul tău!” Între timp poporul adunat în număr mare la Alba Iulia tropăia afară în zăpadă, aşteptând răbdător să se încheie şedinţa Marelui Sfat Naţional. În sală aproape toţi participanţii vor să ia cuvântul. Fiecare persoană se simte copleşită de importanţa evenimentului şi are impresia că odată ce va vorbi va intra în istorie. Îngrijorat că odată cu trecerea timpului vor fi nevoiţi să citească Proclamaţia în faţa unei pieţe părăsite de oamenii îngheţaţi, Petru Groza s-a hotărât să întrerupă şirul discursurilor şi să impună citirea documentului Unirii în faţa reprezentanţilor naţiunii. În acel moment tocmai îşi începuse discursul Ştefan Cicio-Pop. Petru Groza l-a întrerupt pe acesta spunându-i: „Unirea e azi posibilă doar graţie jertfei pe câmpul de bătălie a românilor din Vechiul Regat, prin urmare ceea ce trebuie este o Românie a tuturor românilor!” Intervenţia lui Petru Groza a iscat riposte din partea susţinătorilor lui Maniu, dar până în final grupul tinerilor repurtează o nouă victorie. Groza se năpusteşte afară, urcă la o tribună şi va fi primul vorbitor în faţa mulţimii adunate la 1 Decembrie în Alba Iulia.  Spre satisfacţia lui Petru Groza, după o jumătate de oră de discurs, cea de-a doua tribună a fost ocupată de doctorul Aurel Vlad din Orăştie, a treia de Victor Bontescu din Haţeg, iar la cea de-a patra s-a urcat doctorul Silviu Dragomir din Ilia. Toţi trei vor deveni miniştri în România Mare.

(Sursa de documetare: Petru Groza, ultimul burghez – Dorin Liviu Bîtfoi – editura Compania 2004)

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

155155_sfanta_maria-adormirea-maicii

Tradiții și Obiceiuri de ”Sfânta Maria”

Adormirea Maicii Domnului, considerată una dintre cele mai importante sărbători închinate „celei mai cinstite decât …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *