Home / Timp liber / Hunedoara Minunată / Hoinar prin Hunedoara. Legendă şi istorie la Cinciş
Hoinar prin Hunedoara. Legendă şi istorie la Cinciş

Hoinar prin Hunedoara. Legendă şi istorie la Cinciş

În urmă cu 45 de ani, autorităţile hunedorene strămutau întreg satul Cinciş pentru a amenaja un lac de acumulare. Peste 150 de familii au fost obligate să-şi părăsească casele şi să-şi construiască altele. Iar atunci când apele au început să acopere satul, două biserici au căzut „pradă” noului lac, cu cimitire cu tot.

La foarte scurt timp sătenii au început să observe fenomene ciudate. „Oile nu se apropiau de lac, iar în miez de noapte se vedeau, uneori, spiritele celor morţi care bântuiau pe suprafaţa lacului. Nu mai vorbesc despre furtuni iscate din senin în mijlocul lacului. Era clar pentru toată lumea că lacul Cinciş era blestemat”, povesteşte Ionel Crâznic localnic. 

Dispariţii misterioase

Anii au început să se aştearnă încet-încet peste lac. În perioade de secetă nivelul apei începea să scadă, iar turla uneia dintre bisericile aflate la 25 de metri sub apă ieşea majestuoasă la suprafaţă. Oricine trecea atunci prin zonă îşi făcea cruce şi se îndepărta grăbit. „Nu puteai să vezi aşa ceva fără să te cutremuri. Sătenii veneau pe malul lacului şi îşi plângeau morţii îngropaţi în cimitirele acoperite de ape. Şi blestemau fără încetare!”, îşi aminteşte Costin Mărcuş. Au urmat apoi alte întâmplări care au generat legende. „Aproape în fiecare an cineva se îneca, iar cadavrul nu mai ieşea niciodată la suprafaţă. Îmi amintesc că prin anii ‘70 s-a înecat un fotbalist, iar autorităţile de atunci au făcut eforturi disperate să-i recupereze cadavrul. Scafandrii care coborau pe fundul lacului ieşeau la suprafaţă îngroziţi. Povesteau despre şerpi şi despre faptul că era întuneric beznă. Unul dintre ei care a ajuns în zona unde se aflau cimitirele a ieşit la suprafaţă şi nu a mai scos un cuvânt. A stat internat la Spitalul de nebuni aproape un an”, îşi aminteşte Ionel Crâznic.

Cum a apărut satul Cinciş

Satul Cinciş, prin cnejii (mici suverani locali) săi, a avut strânse legături de rudenie cu familia Corvinilor. Localitatea este menţionată în documente de la 1360. Satul a fost strămutat în 1962, când apele lacului Cinciş au acoperit vechea vatră, pe care se găsea şi o biserică din secolul al XV-lea. Se spune că numele satului se trage din expresia românească „Cinci inşi” – Cinciş. Cei „cinci inşi” au întemeiat satul, făcându-şi cinci case. Se mai spune că cei cinci (bunicul, fiul şi trei nepoţi) erau luptători viteji şi l-au salvat pe împăratul lor din prinsoarea turcilor, într-o luptă dată la locul numit astăzi „Poiana Turcului”. Drept urmare, ei au primit ca răsplată plaiul Cinciş. Biserica de pe fundul lacului datează din anul 1360. Unul dintre preoţii care au slujit aici, Popa Stan, a făcut parte din armata lui Mihai Viteazul. Următorii preoti, Mihai și David Popovici, au fost sfinţiţi în Ţara Românească în1782 de Filaret, viitorul Mitropolit al Ţării Româneşti. Din 1943, până acum, biserica satului a fost slujită de o singură familie: Rudeanu, în care preoţia se transmite din tată în fiu, familie ce îşi are rădăcinile în sat. Primul a fost Anton Rudeanu şi a slujit peste 40 de ani. Longevitatea apostolatului familiei Rudeanu în Cinciş e dovedită şi de faptul că Ioan Rudeanu, tatăl lui Anton, a fost primar timp de 35 de ani. Iulia Rudeanu, mama sa, este strănepoata lui Petru Ungur, primul preot cu studii din Cinciş (1831-1837). Preotul Anton Rudeanu este strănepotul unui mare haiduc: Horea Rudeanu, care a luptat pentru drepturile iobagilor din Munţii Poiana Ruscăi.

Urme arheologice

În prima vatră a satului Cinciş, Silişte (cuvânt de origine slavonă, care înseamnă „loc unde au fost aşezări omeneşti”), au fost descoperite unelte din comuna primitivă. Tot pe teritoriul Cincişului, în 1935, au fost găsite statui de piatră datând din perioada daco-romană, reprezentând un bărbat în togă şi două femei. Pe teritoriul bisericii şi în curtea şcolii, săpăturile au scos la iveală obiecte de ceramică din timpuri străvechi. Aceste situri arheologice sunt acum sub ape. În şcoala din satul vechi a fost amenajat un muzeu cu statui de piatră din epoca daco-romană, capete de statui, o râşniţă din aceeaşi epocă, cioburi de ceramică, foraminiere şi radiolari aflaţi în stratul de argilă din albia Pârâului Valea Limpede, o măsea de mamut în greutate de 5,50 kilograme, o colecţie de cochilii aflate în piatra din dealul Cornului, ciocane de piatră (unelte ale omului primitiv). În ’62, exponatele au fost duse în Deva şi Bucureşti. Biserica din Cinciş a ridicat însă un muzeu al satului şi speră să aducă acasă toate aceste dovezi istorice „strămutate”.

Despre Glasul Hunedoarei

Citește și

Lacul Cinciş – vedere aeriană. Văzut de jos, e mult mai mare.

O raită la Cinciş

„Litoralul” hunedorenilor nu mai seamănă deloc cu cel de acum 20 de ani. Totuşi, asta …

One comment

  1. Superficial si lipsit de originalitate.Autorul care nu poate fi ziarist a copiat cateva fragmente din cartea „‘Documentar privind satul Cincis”” la care a adaugat cateva propozitii fara caracter informativ si cat se poate de inexacte . De ex „”. Din 1943, până acum, biserica satului a fost slujită de o singură familie: Rudeanu „” .Mai informeaza-te domnule sau alege un subiect mai accesibil,ca de ex. ceva despre iepuras,ca tot e sezonul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *