glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Gașca lui Dragnea pregătește asaltul final

sabinE deja un model consacrat: înaintea unei mari potlogării, Dragnea se retrage un pic din spațiul public, intră pe scenă Vasileasca și televiziunile de partid, urlând despre pensii și salarii mărite, iar otomanul de serviciu  mânărește ce e de mânărit.

Ceva se va întâmpla în curând, iar: de câteva zile, Dragnea se rezumă la mârâit, Olguța zburdă iar prin televiziuni, iar Toader, împreună cu CCR-ul, se agită să arunce în spațiul public ipoteza unui conflict constituțional între Cotroceni și Palatul Victoria.

Care e diferența față de anul trecut? Dosarele de corupție au ajuns, multe, la faza de pronunțare și imaginea zăbrelelor de la Rahova sau Jilava îi bântuie. Ce vor face? Orice. Nu va mai conta nici vocea Comisiei Europene, nu va mai conta nici economia pusă pe butuci; ideea e să facă o masă critică din cei care mai cred că România ajunge o colonie sau că străinii ne fură energiile de sub Bucegi. Pentru prostimea asta trecută prin școală ca gâsca prin apă sunt știrile cu creșterea pensiilor sau cu socialismul hăituit de procurori.

Bilanțul DNA, singura instituție care ne mai spală imaginea în lume, a despicat apele – pentru prima dată, premierul și ministrul Justiției au lipsit nemotivat. Nu e o simplă frondă, vor să arate că taberele sunt vizibile și gata de luptă, că există două Românii și două popoare care se vânează fiecare pe fiecare. Ca distonocalm național au aruncat mărirea salariilor medicilor la nivelul promis pentru 2022 – asta arată și miza, și disperarea, și cinismul, pe principiul spurcat al lui Goebbels: „dacă minți, să minți enorm”. Aici e cheia și de aici va veni vijelia – e asaltul final.

Și când fac toate-acestea? – în cel mai favorabil moment al României, în toată istoria sa. Cât o fi Uniunea asta de superreglementatoare (sic!), cât o fi NATO ăsta de alarmant, niciodată România nu s-a aflat în asemenea sisteme de prosperitate și securitate. E drept, sistemele funcționează pe baza unor reguli – de exemplu, hoții fac pușcărie. Or, asta îi sperie pe mulți, bugetari cu milioane de euro în cont și vacanțe prin Brazilia – alt exemplu, na! Iar ca să nu înfunde pușcăriile, sunt dispuși să dea cu toată țara de pământ, știind că există mereu o populime de partea lor. Până acum un an și jumătate eram insula de stabilitate, rezistasem tuturor cântecelelor de sirenă, așa sărăcuți cum suntem  – acum lumea se uită la noi și nu pricepe de ce ne punem singuri piedică.

Iar strada a obosit, nu poți sta non-stop de planton. A suplinit strada și instituția prezindențială, și instituțiile europene, dar gata, a obosit.  O parte, vreo patru milioane, au ales să plece – pentru copii. Altă parte vorbește zilnic despre plecare – și nu poți condamna un om că pune mai presus copiii decât haosul de-aici. Ce rămâne?  Rămâne o Românie care se încăpățânează să meargă la lucru și să-și dea copiii la meditații, și mai rămâne o Românie scrisă pe caiet, la crâșmă. Una care se spală zilnic pe dinți și una care-și scoate dinții cu sârmă, una cocoșată de impozite și alta fericită că se mărește ajutorul social. Or, o țară nu poate funcționa așa – o astfel de țară nu face istorie și nici nu merită să rămână în istorie. Sună urât? – dacă tu ești cel fără nicio rudă plecată-n străinătățuri ai voie să mă sudui; chiar exiști?

Iar dacă președintele Iohannis e prezent, înțelege că e momentul în care se va ridica sau va cădea.  Ori le spune în față socialiștilor, fără farafastâcuri, și-și asumă confruntarea, ori va trebui să se vaiete și el că-i învins de sistem și să dispară rușinos – dar oamenii s-au săturat să numere, ca la box, șansele unei găști care n-are în comun cu trăitorii de pe-aici decât limba și eventual cariile.

Tags

2 Comments

Vezi și

Close