glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

File de poveste din topul încrederii la români: plagiatorul, mincinosul, hoţul, inconsecventul

(Editorial publicat de Ștefan Ciocan, în data de 11 septembrie 2013)

Poporul român este fără îndoială mult prea tolerant, dacă nu chiar iubitor, faţă de hoţi şi mincinoşi. De fapt, încă de mic copil românul învaţă că este util şi să furi şi să minţi. Cine nu cunoaşte poezia „Căţeluş cu părul creţ”!? O învaţă prima dată orice copil care poate să articuleze câteva fraze. Practic, cum sunt capabili să memoreze câteva versuri pe care să le recite, românii încep să aprecieze hoţia şi minciuna. Căţeluşul (simpatic personaj) fură raţa din coteţ – ceea ce demonstrează că este cam hoţ, dar asta nu-l face mai puţin simpatic pentru micuţi. Parcă nu ajunge că micuţul patruped  cu părul ondulat este un hoţ fără pereche, el mai este şi mincinos. „Şi se jură că nu fură, dar l-am prins cu raţa-n gură”. Căţelul minte de îngheaţă apele şi nu oricum, ci chiar jurându-se. Cu toate astea nu există părinte care să nu-şi înveţe copilul prima dată această poezioară. Cu un asemenea model porneşte pruncul în viaţă, „îndrăgostit” de un căţel simpatic, hoţ şi mincinos. Apoi ca să nu discrimineze felinele, cei mai mulţi părinţi aduc în mintea copilului şi o mâţă la fel de hoaţă şi mincinoasă. Motanul încălţat face orice tertip, fură, pătrunde prin efracţie în palatul căpcăunului, ba mai mult îl şi omoară pe acesta, apoi îl minte pe împărat prezentându-şi stăpânul ca pe un mare nobil. În realitate, atât motanul mincinos şi hoţ, cât şi stăpânul acestuia, un impostor escroc, devin modele pentru copiii care adoră această poveste. Deja în jurul vârstei de cinci ani copiii români sunt pregătiţi pentru viaţa pe plaiuri mioritice, ştiind că doar cine fură şi minte se descurcă. Nici capra care îşi creştea singură cei trei iezi nu este un exemplu pozitiv pentru tinerele mame.  Iezii sunt rezultaţi (autorul nu precizează) ori din relaţii extraconjugale, ori cu un tată iresponsabil care i-a abandonat. Altă explicaţie nu există pentru faptul că ţapul nu apare deloc în poveste. De fapt nici mama-capră nu este prea responsabilă din moment ce-şi lasă iezii singuri în casă şi pleacă la shopping. Finalul poveştii nu este decât un îndemn pentru copii să se răzbune pentru orice nedreptate li se va face, aşa cum capra iresponsabilă se răzbună pe lup după ce se întoarce de la mall.

În aceste condiţii, când de mici românii învaţă, prin intermediul poveştilor, să fure, să mintă, să înşele, să nu trateze obligaţiile cu responsabilitate, să nu fie consecvenţi unor idei şi unor principii, mai miră pe cineva că premierul Victor Ponta conduce în sondajele de opinie la capitolul „încredere”? În fond plagiatorul, mincinosul, hoţul, inconsecventul sunt personaje de poveste izvorâte din basmele şi legendele care ne-au „luminat” copilăria.

Loading...

Vezi și

Close