Home / Reportaj / File de istorie transilvană… Romos, un sat întemeiat în secolul XII de saxonii de pe Rin
Toţi românii din Romos şi-au construit casele după „tiparul” gospodăriei unui sas înstărit, aşa că orice necunoscător al zonei nu poate deosebi jumătatea săsească a satului de cea românească
Toţi românii din Romos şi-au construit casele după „tiparul” gospodăriei unui sas înstărit, aşa că orice necunoscător al zonei nu poate deosebi jumătatea săsească a satului de cea românească

File de istorie transilvană… Romos, un sat întemeiat în secolul XII de saxonii de pe Rin

Județul Hunedoara deține numeroase vestigii medievale și localități a căror istorie este mai puțin cunoscută, fiind legată de sașii și maghiarii care au coabitat cu românii pe aceste meleaguri. După unirea Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului cu România, istoria acestor provincii s-a rescris radical. Caracterul multicultural al Transilvaniei a fost negat după 1918, punându-se accentul doar pe elementul românesc. Și cu toate astea, la aproape 100 de ani de la unire, urmele sașilor, maghiarilor, şvabilor, bulgarilor, sârbilor și ale altor naționalități se încăpățânează să reziste timpului și ignoranței.

O astfel de „urmă” este satul Romos, care rezistă timpului în zona Orăștiei. Influențele culturale ale sașilor, întemeietorii localității, se simt și acum chiar dacă populația este majoritar română.

Cuibul sașilor la poalele Șureanului

Conform enciclopediei libere Wikipedia, Romos, în dialectul săsesc Rumes, în germană Rumessdorf, în maghiară Szászromosz, este unul dintre primele sate întemeiate de saxonii veniți din regiunea Rinului și a Mosellei, în Transilvania, în jurul anilor 1140-1160, alături alte două localități, Ighiu, în maghiară Magyarigen, germană, Grabendorf, și Cricău (Boroskrakkó respectiv Krakau). Într-un document emis de regele maghiar Andrei al II-lea în anul 1206, locuitorii celor trei localități sunt numiți „primes hospites regni”(cei dintâi oaspeți ai țării). Termenul de „regnum” se referă la Țara Transilvaniei – „regnum Transilvanum” – care şi-a păstrat de-a lungul Evului Mediu, mai mult sau mai puțin, autonomia instituțională față de regatul apostolic maghiar. Etapa cea mai timpurie a colonizării săsești în Transilvania a avut loc după anul 1141, pe timpul regelui Géza al II-lea, pe o arie restrânsă din jurul orașului Alba Iulia, capitală a voievodatului intracarpatic şi reşedință, începând probabil tot din această perioadă, a episcopiei catolice a Transilvaniei.

„Studentul romoșan”, un cărturar al acestor locuri

Georgius de Septemcastris, uneori și Georgius de Hungarica, Frater Georgius, Rumeser Student (Studentul romoșan), Namenloser Mühlbacher (n. 1422, Romos, comitatul Hunedoara – d. 1502, Roma) a fost un tânăr călugăr dominican deportat din Sebeș în Turcia, unde a trăit ca sclav între 1438 şi 1458. A redactat lucrarea „Tractatus de moribus, condictionibus et nequicia Turcorum”, publicată la Roma în 1481. Lucrarea a fost tradusă în limba germană și reeditată în 1530 de Martin Luther la Wittenberg. Din datele rămase despre student reiese că avea doar 16 ani când a fost capturat de turci și venise din Romosul natal ca să urmeze clasele Gimnaziului din Sebeș. Se numea Christian Cloos (alte nume sub care apare: Georgius de Hungaria, Captivus Septemcastrensis, Frater Schebeschensis). În următorii 20 de ani, Studentul din Sebeș a avut o viață plină de încercări: a fost vândut de la un stăpân la altul și încarcerat de mai multe ori, până să fie din nou eliberat. Despre destinul său din această perioadă amintește o scrisoare din San Michele, datată 12 decembrie 1458, în care se face referire la „Captivus Septem Castrensis” (în traducere aproximativă, Captivul din Ţinutul celor Şapte Cetăţi, ţinut din care făcea parte şi Orăştia, implicit şi Romosul – n.red.). În cei douăzeci de ani de captivitate, studentul a învățat turcește și a deprins foarte bine obiceiurile și firea oamenilor între care trăia. După eliberarea din robie, se pare că a ajuns în Germania, apoi la Roma.

Istoria turnului din Sebeș

Numele „studentului romoșan” este legat de un celebru turn din Sebeș care există și în ziua de astăzi. „Turnul studentului” este cunoscut și ca „Turnul croitorilor” și se află în colțul de sud-est al cetății. A fost ridicat în secolul al XV-lea. Turnul are patru niveluri, primele două datând dintr-o fază inițială, următoarele două fiind adăugate ulterior, în secolele XV-XVI, de către breasla croitorilor. În anul 1438, asediul turcilor a fost o nouă încercare pentru structura militară a Sebeșului, care nu a pus prea mari probleme cotropitorilor. Văzând urgia, sfatul orașului s-a adunat, a dezbătut și a decis că nu-i chip să se opună oștilor otomane conduse de însuși sultanul Murad al II-lea, așa că au decis să se predea. La auzul veștii, unii localnici mai vrednici s-au revoltat și povestea spune că s-au adunat într-un grup restrâns, în frunte cu un elev din împrejurimile orașului, căruia i-a rămas numele de „Studentul din Romoș” (Rumeser Student). Toți s-au baricadat în turn și nu au vrut să cedeze cu nici un preț. Eroismul „Studentului” și al celorlalți sebeșeni nu a speriat însă armata otomană, întrucât turcii au pus foc de jur împrejurul turnului, astfel că cei baricadați în interior fie au murit asfixiați, fie au fost luați prizonieri și duși în robie. Printre cei capturați a fost și Studentul romoșan, care a ajuns în sclavie la Edirne. La Sebeș, „Turnul studentului” a rămas de atunci un simbol al curajului, iar legenda lui e una dintre poveștile nemuritoare ale orașului.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

IMG_3713

Primul târg modern al pădurenilor, la Ghelari (GALERIE FOTO)

Un proiect cu finanţare elveţiană îşi doreşte să scoată din amorţeală două dintre cele mai …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *