Home / Comunitate / Din viaţa unui contribuabil
color

Din viaţa unui contribuabil

Motto: „Cine îşi plăteşte impozitele îşi merită soarta” – Murphy-

În evoluţia sa, omul simplu, de rând, a fost sub diferite aspecte şi a trăit mai multe stări: Adam şi Eva, sclav, iobag şi de două, trei secole: om liber. Să nu credeţi că libertatea i s-a acordat pentru binele lui, ci pentru a deveni ce este şi în prezent: contribuabil.

Cine sunt contribuabilii?

Există oameni scunzi, oameni înalţi, oameni slabi, oameni graşi, oameni frumoşi şi oameni urâţi, există o multitudine de aspecte ce pot diferenţia oamenii, dar ce îi uneşte pe toţi aceşti oameni este faptul că toţi sunt contribuabili, adică din câştigurile lor sau din averea lor, trebuie să plătească statului de care aparţin: impozite, taxe, contribuţii sau accize.

Ce face statul cu toţi aceşti bani sau mai corect ce ar trebui să facă?

O societate aşa-zis evoluată are nevoie să fie condusă, apărată, vindecată, administrată sau pedepsită corespunzător. Pentru ca acest lucru să fie realizabil, o bună parte dintre membrii ei trebuie să facă acest lucru, iar astfel s-a născut statul care în prezent are nevoie de un aparat bine organizat şi de preferat, eficient. Cheltuielile ocazionate de această activitate sunt suportate de toţi membrii societăţii civile prin plata impozitelor, taxelor şi contribuţiilor.

Cum este o zi din viaţa unui contribuabil?

Vă propun să urmărim o zi din viaţa unui contribuabil. Ora 6:00. Se trezeşte, se duce la baie unde foloseşte: hârtie igienică, pastă de dinţi, săpun, şampon, gel de duş şi de barberit.  Ceva normal până aici, dar în preţul acestor produse se include TVA (taxa pe valoare adăugată), care bineînţeles se virează la bugetul statului. Concluzia este simplă: igiena minimă de dimineaţă, pe lângă binefacerile pentru sănătate şi frumuseţe, aduce şi venituri la bugetul de stat. Între 7:00 şi 15:00 – slujba, jobul, locul de muncă – în niciun caz un hobby. Aici contribuabilul se străduieşte sau i se impune să respecte procedurile stabilite de conducerea societăţii. Managerii se declară mulţumiţi, îi asigură un salariu mai mare – în opinia angajatorului şi mai mic – după opinia angajatului. Care este de fapt scopul acestei remuneraţii? În principal, pentru a-i asigura existenţa angajatului şi cu toate că este paradoxal, tot în mod principal, pentru a achita impozite şi contribuţii către stat: impozit pe salariu (denumit în Codul Fiscal, impozit pe venit), contribuţie la asigurările de sănătate, contribuţie la asigurările de pensii, pentru şomaj și altele. Orele 15:00-22:00, omul nostru pleacă de la locul de muncă cu autoturismul personal, uitându-se la bordul maşinii, constată că nivelul combustibilului este scăzut, aşa că merge direct la benzinărie, unde îşi face plinul. Acum, el îşi intră pe deplin în calitatăţile sale de contribuabil. În suma pe care o achită se includ: preţul combustibilului,  la care se adaugă: taxa de drum (maşina nu zboară), acciza, taxa pe valoare adăugată. Preţul combustibilului asigură funcţionarea autovehiculului, diferenţa pe care o plăteşte asigură funcţionarea statului. În momentul când omul nostru plăteşte devine din nou, contribuabil, cum îi place statului. Aşa cum îi stă bine unui soţ iubitor, se caută în buzunare şi găseşte lista de cumpărături pe care şi-a făcut-o singur dacă este celibatar sau varianta mai lungă, întocmită de partenera sa, şi merge repede la supermarket. Îşi umple coşul fericit că familia sa are asigurat traiul zilnic, dar nu se gândeşte nicio clipă că în momentul plăţii îşi dublează din nou identitatea: cumpărător-contribuabil (plăteşte impozite şi taxe cumpărând). Dacă, doamne fereşte, este şi fumător, pe lângă efectul nociv asupra sănătăţii, se adaugă plata de accize şi TVA. Statul, din nou, s-a gândit că ar fi bine să câştige exploatând şi viciul bietului contribuabil. Dacă urmărim în continuare ziua omului nostrum, vom constata alte impozite şi taxe pe care le plăteşte până când vine Moş Ene pe la gene. P. H

Despre Glasul Hunedoarei

Citește și

SECUND brazi

Au apărut brazii în piețele din Deva

Dacă nuielușele de Moș Nicolae au cam dispărut din municipiul de la poalele Cetății, în …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *