Home / 24 / Despre cerşetori, manipulare şi câini vagabonzi
Despre cerşetori

Despre cerşetori, manipulare şi câini vagabonzi

Despre cerşetori. Ana, cea care semnează blogul brontozaurel.blog­spot.ro, a scris despre cereştori. Nu e nici prima, nici ultima bloggeriţă care scrie despre ei, dar mie mi-a plăcut cum povesteşte.
“Nu irosiţi mâncarea, oamenii mor de foame în spaţiu… Am auzit foarte mulţi oameni deplângând mâncarea aruncată când oamenii de nu-ştiu-unde (şi nici nu contează) mor de foame. Şi foarte mulţi oameni spunând că ei nu dau bani la cerşetori, ci le dau de mâncare.
Mda. Brontozăurelu’ ţine minte că pe la începutu’ facultăţii a vrut să-i dea unui cerşetor o portocală. «Şi ce să fac io cu portocala?».
Sau că era un moş care cerşea bani de pâine lângă brutărie. Aşa că i-a luat o pâine. «Da’ bani n-ai?», a venit răspunsul şi i-a dat peste mâna întinsă cu pâinea şi a trântit-o pe jos.
Sau că în metrou un băiat i-a dat un sandviş unuia care era trântit pe jos şi recita poezia cu «suntem x fraţi acasa, n-avem ce mânca, tralala…».
«Cu ce e? E cu peşte?»
«Da».
«Nu-mi place peştele!» şi l-a trântit pe jos în mijlocul vagonului.
Iar azi, brontozăurelu’ a mai fost martor la una. A mers până la bancă, iar la întoarcere voia să-şi ia doi covrigi din banii rămaşi. Iniţial nu de acolo de la colţ de la piaţă, dar ploua, era frig, n-avea decât tricou pe sub haină şi, de când ieşise din casă şi până la momentu’ ăla pe drumul de întoarcere, deja i se făcuse scârbă de ideea de a se căra mai departe de atât prin frig şi ploaie. Aşa că a avut deviaţie de dreapta până la covrigărie. Brontozăurelul scoate banii şi vrea să ceară doi covrigi, când e îmbrâncit de… un boschetar!
«Ce fel de covrig mi-ai dat, fă?»
«Cu vişine…»
Urlă: «Cu caşcaval nu puteai să-mi dai?»
«Ai zis că vrei cald…»
Boschetaru’ continuă să urle, începe s-o numească vită, c*rva, scroafă etc. Dă cu pumnul în geamul covrigăriei, aruncă cu covrigul în vânzătoare şi scuipă înăuntru. Şi tărăboiul continuă până când biata femeie îi dă alt covrig, de data asta cu caşcaval.
Nu mi se pare aiurea să nu vrea să mănânce anumite lucruri, chiar dacă doarme pe o bancă şi n-a mai făcut duş din Paleozoic. Cine ştie, poate unele chestii nici nu-i fac bine. Dar mi se pare aiurea scandalul. Da, undeva, nişte oameni mor de foame. Şi nişte animale mor de foame. În timp ce altele supravieţuiesc. Şi, peste tot, alţi oameni şi alte animale mor din alte cauze”.

Ouatu lui Gâdea, experiment reuşit. Pe blogul acru.ro, unde am citit mai multe articole interesante fără să ştiu cine le-a scris, de fapt, pentru că nu sunt semnate de nimeni, imediat după ce s-a ales melodia care va reprezenta România la Eurovision am găsit un articol interesant. Nu am ştiut că Antena 3 l-a susţinut pe cel care a câştigat, dar cu ocazia asta am aflat şi de l-a susţinut. Interesantă teorie.
“De ce s-a implicat maşinăria de propagandă a trustului Intact în concursul Eurovision 2013? De ce a ales Antena 3 să susţină făţiş un imberb cu voce de castrato? De ce face un post privat reclamă gratuită unei emisiuni organizate de un canal TV teoretic concurent? Cum de l-au selectat oamenii lui Dan Voiculescu tocmai pe Cezar Florin Ouatu, un anonim de care nu auziseră nici rudele apropiate înainte să apară la Sinteza Zilei? De ce nu Elena Cârstea, Electric Fence, Renee Santana sau Luminiţa Anghel? Ce caută un canal de ştiri privat într-un concurs muzical organizat de televiziunea publică?
Răspunsul e simplu şi înfricoşător: a fost un experiment social care a măsurat obiectiv capacitatea de manipulare mediatică. Şi o demonstraţie de forţă de genul celei reuşite cu Elena Cătălina Ştefănescu, secretara cu veleităţi de dansatoare, care la 23 de ani a fost pusă să candideze în cel mai tradiţionalist judeţ (Teleorman) şi a obţinut un scor de 72%. Atunci, votul a fost gratuit. Acum, pu­blicul vizat a trebuit să plătească pentru a-şi exprima opinia.
Influenţa socială a fost cuantificată pornind de la minus, nu de la zero. Prin vocea sa de mezzo-soprana, Cezar Ouatu reprezintă exact ceea ce marea masă a telespectatorilor tipici al TVR detestă. Nici opera, chiar în varianta pop, n-are trecere în rândul publicului preponderent rural, homofob şi conservator. Iar piesa «It’s my life» cântată de Cezar la Eurovision 2013 exact asta este.
Aşadar, pentru ca testul puterii de ­manipulare să fie valid, a fost preferat concurentul cu cele mai slabe şanse teoretice. Până şi Narcis Ianău, celălalt contratenor participant, avea circumstanţe mai favorabile, graţie prestaţiei bune de la emisiunea «Românii au talent». Consecinţa experimentului prin care o televiziune politică camuflată în canal de ştiri s-a implicat agresiv într-un concurs muzical organizat de un canal concurent e mai jos:
Quod erat demonstrandum. Data viitoare, Antena3 s-ar putea decide să susţină un câine drept primar ori să-şi măsoare forţele sprijinindu-l pe Gigel Frone la alegerile pentru funcţia de Preşedinte al Academiei Române! Dacă-i pe bază de voturi, se rezolvă”.
“Banal” în România. Sebastian Bârgău a comentat, pe sebastianbargau.ro, o ştire: “«Un copil de 14 ani din comuna Nereju a venit ieri pentru un consult la secţia de Boli Infecto-Contagioase a Spitalului Judeţean şi a aflat că suferă de turbare. După câteva investigaţii, medicii au stabilit că adolescentul este bolnav de rabie şi doar o minune dumnezeiască l-ar mai putea salva. Băiatul era însoţit de mama sa, căreia nu-i venea să creadă că fiul ei va muri de la o banală muşcătură de câine». O banală muşcătura de câine… Cum sună asta? Sună ca în Africa, o banală muşcătură de şarpe. Sau ca în deşertul australian, o banală muşcatură de păianjen. Sau ca într-un trib din Amazon, o banală muşcatură de anaconda. Îmi pare rău, doar aşa pot face comparaţia. După cum se pare, în România, să fii muşcat de un câine e ceva banal. În ţările civilizate, acest lucru nu este deloc banal. Acolo se lasă cu procese, cu daune, cu scandal, cu căutat de vinovaţi şi aşa mai departe. La noi e banal. În condiţiile în care doar în Bucureşti au fost muşcaţi 16.000 de oameni într-un singur an, chiar că nu mai esti special dacă te sfâşie un câine. Acum trebuie să te muşte un tigru ca să ieşi din normalitate. Sau să te sfâşie un urs pe casa scării. Sau, poate, să te muşte un lup sălbatic când intri în bucătărie. Dar faptul că, într-o ţara europeană şi ­civilizată aşa cum este România, mori pentru că te muşcă un câine e mai mult decât banal. E chiar normal şi nu se mai miră nimeni”.

Despre Glasul Hunedoarei

Citește și

Evitaţi Germania

Evitaţi Germania, spitalele româneşti şi centrul vechi al capitalei

Denisa Bârgău 10 motive să nu vă mutaţi în Germania. Românca Monica Pusc, care locuieşte …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *