Home / Comunitate / „De ce am nevoie pentru a fi fericit?”. Copiii din centrele de plasament au dat răspunsuri desenând. Mesajele sunt copleşitoare.
1

„De ce am nevoie pentru a fi fericit?”. Copiii din centrele de plasament au dat răspunsuri desenând. Mesajele sunt copleşitoare.

Iubirea şi grija unei familii sunt cele mai des întâlnite „răspunsuri” la întrebarea menţionată şi în titlu, date de copiii aflaţi în centrele de plasament din judeţul Hunedoara. Micuţii sunt foarte bine îngrijiţi, spun reprezentanţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC). Majoritatea au parte de beneficii pe care părinţii naturali n-ar putea să le asigure. Totuşi, răspunsurile lor, date cu sinceritatea dură a sufletului imaculat, arată că nimic nu se compară cu o familie.

Un copil care-şi îmbrăţişează mama, iar cei doi sunt înconjuraţi cu braţele de tata. O planetă înconjurată de inimioare dispuse în formă de inimioară. Mai mulţi copii care se joacă voioşi. Mama, tatăl, fratele cel mare în curtea unei case, fraţii mai mici într-o maşină, un căţel şi o consolă de jocuri video. Sunt câteva dintre desenele copiilor aflaţi în centrele de plasament din judeţul Hunedoara. Ele reprezintă răspunsul la întrebarea „De ce am nevoie pentru a fi fericit”. Şi fiecare desen spune cât 1.000 de cuvinte. Nu e vorba neapărat de un concurs de desene, pentru că, astăzi, efortul tuturor participanţilor va fi răsplătit cu dulciuri şi diplome.

Sărbătoare în fiecare centru

170 de copii se află acum în centrele de plasament sau casele familiale ale DGASPC din Orăştie, Brad, Hunedoara, Lupeni şi Vulcan. Ei se sărbătoresc astăzi prin carnavaluri cu măşti colorate, desene pe asfalt, concursuri de ghicitori şi cultură generală, ieşiri la cofetărie, competiţii de echitaţie sau escaladă şi tot felul de alte jocuri ale copilăriei. Reprezentanţii Direcţiei spun că absolut toţi vor avea parte şi de o masă festivă, cu tort, prăjituri şi suc.

Alţi 647 de copii se află în plasament familial sau sub tutelă, iar 222 sunt îngrijiţi de asistenţi maternali profesionişti. Şi aceştia vor avea parte de o zi de 1 iunie de neuitat, după cum anunţă DGASPC.

Cum ajutăm noi?

Cristina Sav, purtător de cuvânt al instituţiei amintite, şef al unui serviciu, lucrează aici de 14 ani. Spune că situaţia s-a schimbat foarte mult din 2000 încoace. „Nu mai sunt acele probleme cu aprovizionarea care erau semnalate cu mulţi ani în urmă. Sistemul de protecţie a copilului s-a schimbat foarte mult. Mereu copiii aflaţi în grija instituţiei noastre au parte de fel de fel de activităţi. De fiecare dată participă cu un entuziasm greu de descris. În ce priveşte partea materială, cred eu că nu sunt probleme. De exemplu, de Paşte sau de Crăciun, micuţii din centrele de plasament primesc atât de multe dulciuri încât nici nu le pot mânca pe toate, aşa că le MEDALION CRISTINA SAVîmpart cu alţi copii (din afara centrelor – n.red.). Copiii fiecărui centru au parte de excursii şi ieşiri, iar vara sunt trimişi în tabere. Comunitatea hunedoreană îi poate ajuta prin acţiuni de voluntariat. Dar nu voluntariat derulat în centrul de plasament, ci în alte locuri. De exemplu, o invitaţie pentru a vizita o fabrică, o petrecere organizată undeva în parc, lucruri de genul acesta iar ajuta foarte mult pe micuţii de care avem noi grijă”, spune Cristina Sav (medalion). 

Adopţiile merg, încă, foarte greu

Sistemul de protecţie a copilului a fost printre primele care s-a adaptat la normele europene în domeniu. Dacă, în urmă cu 20 de ani, „casa de copii” încă semăna destul de mult cu cele prezentate de presa străină în primăvara lui 1990, acest lucru nu mai e valabil acum. Şi abordarea este diferită. Darea spre adopţie este una dintre ultimele soluţii aplicate. „ Scopul nostru principal este de a-i reda familiei biologice. Dacă asta nu se poate, se încearcă varianta familiei extinse (unchi, mătuşi, până la gradul IV de rudenie). Abia apoi se merge pe varianta familiei substitutive, o familie care să-i placă şi să-l placă pe minor şi să-l îngrijească (o familie care să-l ia pe micuţ drept „copil de suflet”, cum spun bătrânii, n.red.). Adopţia e o altă finalitate, dar aici procedurile sunt destul de complicate”, spune Cristina Sav. Totuşi, în primele trei luni ale acestui an, pentru patru copii din centrele DGASPC Hunedoara s-au finalizat proceduri de adopţie, alţi opt au fost încredinţaţi în vederea adopţiei, iar alte 10 familii au făcut primii paşi în acest scop.

Marţi, pe 30 mai, instituţia menţionată a marcat şi „ziua adopţiei”: într-un loc de joacă din Deva, 30 de copii (care pot fi daţi spre adopţie sau care au fost deja adoptaţi) s-au întâlnit cu viitorii lor părinţi (sau, după caz, au venit la întâlnire însoţiţi de noii lor părinţi).

Despre Ciprian IANCU

Citește și

de pupat

De pupat 14.12.2017

Roman Murar – agent şef principal de poliţie, Pentru că nu a renunţat la misiunea …