Home / Comunitate / Datoria Regelui față de România, tablouri din Colecția Coroanei (II)
Regele Mihai a bătut palma cu sovieticii, probabil și pentru tablourile din Colecția Coroanei.
Regele Mihai a bătut palma cu sovieticii, probabil și pentru tablourile din Colecția Coroanei.

Datoria Regelui față de România, tablouri din Colecția Coroanei (II)

Un număr de 42 de picturi celebre au dispărut după război din patrimoniul național. Este vorba despre picturi care valorează în prezent sute de milioane de dolari, opere ale unor artiști celebri precum Rembrandt, El Greco sau Caravaggio. Conform unor documente din arhiva fostei Securități și memoriilor lui Jacques Vergotti, un apropiat al regelui Mihai, tablourile au fost scoase din țară de fostul suveran, în portbagajul mașinii personale cu care se deplasa în Anglia, la nunta Reginei Elisabeta. Se întâmpla în noiembrie 1947, cu o lună înainte de abdicare.

 

Săptămâna trecută v-am prezentat istoria a trei picturi celebre din Colecția Coroanei, două semnate de El Greco și un Tintoretto, descoperite în colecții muzeale și private. Continuăm povestea celor 42 de tablouri de o valoare inestimabilă, sustrase de Regele Mihai din patrimoniul României.

 

Carol al II-lea, o pistă falsă

 

În perioada comunistă, istoricii și serviciile secrete au pus dispariția celor 42 de tablouri ale Colecției Coroanei pe seama fostului Rege Carol al II-lea. Scriitorul Mihai Pelin, unul dintre istoricii care s-a ocupat pe larg de „Colecția Coroanei”, susține însă că este exclus ca picturile să fi fost scoase din țară de tatăl Regelui Mihai, pentru că ele au fost văzute în România după plecarea lui Carol al II-lea în exil. Pictorul Petru Suțianu susține că a ținut în propriile sale mâini pânza lui El Greco, „Martiriul Sfântului Sebastian”, în toamna lui ’43. Așadar tabloul nu putea fi scos din țară în 1940 de Carol al II-lea. O altă mărturie legată de existenta tablourilor din Colecția Coroanei în România, după 1940, vine de la administratorul domeniului regal de vânătoare din Gurghiu, Ioan Popescu, doctor în științe juridice. Acesta afirma într-o scrisoare trimisă autorităților comuniste, în 1967, că tablourile din palatele de la Sinaia și București, printre care și cele dispărute, fuseseră depozitate în perioada 1943-1946, în pădurea Troiaș – Săvârșin, fiind păzite de un brigadier de vânătoare, pe nume Iosif Mureșan. Istoricul Mihai Pelin susține că Regele Mihai a scos din țară tablourile Colecțiilor Coroanei cu ajutorul regimului comunist proaspăt instalat de sovietici. Pentru a nu fi acuzați de complicitate, comuniștii ar fi aruncat vina descompletării patrimoniului național pe mareșalul Antonescu și pe Regele Carol al II-lea,  și nu au depus niciun efort pentru recuperarea acestora, până la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej.

 

Carol I: „Galeria mea de tablouri va rămâne pentru totdeauna și în întregul său în țară”

 

Din punct de vedere juridic, patrimoniul Coroanei se deosebea de patrimoniul personal al regelui. Toate bunurile aflate în patrimoniul Coroanei erau proprietate a statului român, administrate de instituția regală, în folosul suveranului și a familiei acestuia. Colecția Coroanei a fost compusă din tablouri de mare valoare, achiziționate din bani publici, dar și din lucrări donate de pictori români. Nucleul de baza al colecției regale a fost Colecția Bamberg din Mesina – Italia, cumpărată în întregime de guvernul Brătianu. De altfel, Regele Carol I  a certificat caracterul public al colecției și prin testamentul său din 1899: „Galeria mea de tablouri, cum este descrisă în catalogul ilustrat al bibliotecarului meu, Bachelin, va rămâne pentru totdeauna și în întregul său în țară, ca proprietate a Coroanei României”.

 

Nicio lege nu permite înstrăinarea tablourilor

 

Legile interne și acordurile internaționale ratificate de România reglementează foarte strict circulația și comercializarea operelor artistice incluse în patrimoniul național, acesta fiind inalienabil (nu poate fi înstrăinat), insesizabil (nu poate fi pus garanție) și imprescriptibil (rămâne veșnic al statului). Acordurile internaționale prevăd reglementări drastice în ceea ce privește circulația valorilor de patrimoniu. Operele de artă trebuie certificate, iar vânzătorul are obligația de a declara proveniența și istoricul acestora. Obiectele de artă care fac parte din proprietatea publică a unui stat nu se pot comercializa și, în cazul identificării lor, se returnează statului respectiv. Există și excepții de la aceste reguli: Statele Unite ale Americii și Rusia înapoiază foarte greu valorile artistice ale altor state ajunse ilegal pe teritoriul lor. Regimul comunist a încercat în câteva rânduri să recupereze tablourile dispărute din Colecția Coroanei. În 1968, din ordinul personal al lui Ceaușescu, Securitatea a început să se ocupe de acest caz. Pornind de la premisa că tablourile din Colecția Coroanei au fost scoase din țară de Carol al II-lea, a fost inițiată operațiunea „Duduia”, după porecla Elenei Lupescu, amanta lui Carol al II-lea. Acțiunea a fost coordonată de generalul de Securitate Ion Mihai Pacepa. Operațiunea nu a dus însă la vreun rezultat. Nici unul dintre cele 42 de tablouri nu au fost recuperate și nici măcar identificate în vreo colecție din străinătate. Ulterior s-a aflat că Pacepa a știut că este pe o pistă greșită, dar a continuat cercetările din rațiuni de ordin pecuniar.

 

 Două procese fără niciun rezultat

 

După defectarea lui Ion Mihai Pacepa, în urma unei anchete întreprinse asupra activității Direcției de Informații Externe, autoritățile comuniste au ajuns la concluzia că tablourile fuseseră scoase din țară de Regele Mihai. Drept urmare, statul român a intentat în 1984 un proces fostului suveran în vederea recuperării celor 42 de tablouri. A fost angajat avocatul de origine română Pamfil Ripoșanu. Acțiunea evoluase promițător pentru partea română, însă pe neașteptate, din motive nu tocmai clare, autoritățile române au renunțat la finalizarea cauzei. „Din informațiile noastre reiese că lui Ceaușescu i s-au părut prea scumpe cheltuielile cu recuperarea  tablourilor, renunțând în final la proces”, susține istoricul Mihai Pelin. În 1991, Guvernul Petre Roman a încercat din nou recuperarea celor 42 de tablouri dispărute. Prin Hotărârea de Guvern nr. 572, din 22 august 1991, Petre Roman a aprobat suma de 500.000 de dolari în vederea susținerii materiale, în prima etapă, a acțiunii de recuperare a celor 42 de tablouri aparținând patrimoniului național, scoase din tară până în anul 1947”. Contactat telefonic, Petre Roman, după ce inițial a refuzat să discute pe această temă, a afirmat că nu știe prea multe despre recuperarea tablourilor. „Am primit atunci un raport pe seama căruia se justifica suma alocată pentru recuperarea celor 42 de tablouri. Eu nu știu cine le-a scos din țară”, ne-a declarat fostul premier al României.
Avocatul angajat de Guvernul Petre Roman a fost tot Pamfil Ripoșanu. Procesul a avut loc la o instanță din Elveția, care și-a declinat competența. Ministrul de Externe din acea perioadă, Teodor Meleșcanu, a declarat: „Nu știu prea multe despre acest proces pentru ca de el s-a ocupat Ministerul Finanțelor. Din câte cunosc eu, tangențial, avocatul angajat a murit, iar statul nu a mai avut bani pentru proces”. Scriitorul Mihai Pelin lansează însă o altă ipoteză: „Afacerea a căzut după ’89 tot pe mâinile securiștilor care s-au ocupat de cazul <Duduia>. Diverși securiști vindeau autorităților  noastre duplicate ale actelor existente în arhivele fostei Securități ca probe noi, produse de ei. În aceste condiții, era normal să se ajungă din nou în fundătură. Într-un mesaj adresat guvernului, avocații angajați după ’89 pentru recuperarea tablourilor se lamentau: <Cooperarea cu comitetul condus de domnul ministru Neamțu (n.r.- secretar de stat în Ministerul Finanțelor) a fost excelentă, deși recent nu am mai primit niciun răspuns la faxurile noastre repetate. Ni s-a spus că un membru al cabinetului dumneavoastră vrea să fie generos cu ex-Regele>”.

Despre Ştefan CIOCAN

Citește și

SECUND brazi

Au apărut brazii în piețele din Deva

Dacă nuielușele de Moș Nicolae au cam dispărut din municipiul de la poalele Cetății, în …