NEWS ALERT:
Home / Reportaj / Cum s-a schimbat Mănăstirea Prislop în ultimii 10 ani (GALERIE FOTO)
În 2003 nu erau pietruite nici măcar aleile din jurul bisericii
În 2003 nu erau pietruite nici măcar aleile din jurul bisericii

Cum s-a schimbat Mănăstirea Prislop în ultimii 10 ani (GALERIE FOTO)

Cine n-a mai fost demult la mormântul părintelui Arsenie Boca, aproape că nu ar mai recunoaşte locul. Doar biserica-monument şi seminarul de fete mai sunt la fel ca-n urmă cu 20 de ani. În rest, totul e nou.

Valurile de pelerini care vin să se roage la mormântul Sfântului Ardealului au determinat administraţia mănăstirii şi Episcopia Devei şi Hunedoarei să facă schimbări. Şi au reuşit. Autorităţile locale şi judeţene sunt rămase mult în urmă, din acest punct de vedere.

Acum aproape toate aleile sunt frumos pavate cu piatră naturală
Acum aproape toate aleile sunt frumos pavate cu piatră naturală

Parcări cât pentru un hypermarket

De cum ajungi la intrarea în mănăstirea Prislop, nu mai eşti „întâmpinat” doar de simpla poartă în stânga căreia se află cinci locuri de parcare, aşa cum era cu 15 de ani în urmă. Ai în faţă o clădire impozantă (dotată cu grupuri sanitare cu acces din exterior şi mici camere pentru cazarea pelerinilor). Pe stânga nu mai sunt 5 locuri de parcare, ci vreo 500, amplasate pe cinci terase la amenajarea şi consolidarea cărora s-a muncit vreo trei ani. Autocarele au două parcări rezervate separat. Încap cel puţin 10 simultan.

Cu 20 de ani în urmă nu era nevoie de indicatoare mari care să amintească de regulile de conduită într-o mănăstire (linişte, curăţenie, ţinută vestimentară decentă). Acum sunt panouri mari amplasate la intrare şi nu numai. „Nu aruncaţi bani în pârâu! Nu este un obicei creştinesc!”, „Se interzice comercializarea oricăror obiecte în parcare şi pe drumul de acces în mănăstire” sunt panouri relativ nou apărute la intrare.

Biserica de vară

2007 – zona micului cimitir – o cărare şi cam atât
2007 – zona micului cimitir – o cărare şi cam atât

După ce treci pe sub arcada clădirii de la intrare, pe stânga ai un gard nou cu motive tradiţionale, făcut din beton dar vopsit astfel încât să pară de lemn, iar pe stânga sunt spaţiile din care poţi să-ţi cumperi suveniruri şi obiecte bisericeşti „din sursă sigură” – mănăstirea. Deîndată ce treci prin cea de-a doua poartă, de data asta de lemn adevărat, confecţionată în stil maramureşenesc, totul pare să revină la normal. Noua clădire administrativă a mănăstirii e aproape gata şi arată bine. Aleea principală e pietruită pe mai puţin de jumătate din lăţime, dar e străjuită de gărduleţe din lemn de doar 30 de centimetri înălţime. În jurul bisericii – monument, veche de vreo 600 de ani, aleile sunt acum frumos pietruite. Biserica are un acoperiş nou, verde, ce se încadrează bine în peisaj. Aproape de biserică este acum ridicată o filigorie din lemn şi sticlă în care au loc slujbele din cursul săptămânii, mai ales vara. Lângă ea, pe patru terase săpate în coasta dealului, sunt amplasate bănci.

Un mormânt schimbat

2016 – zona micului cimitir: alee largă, pietruită, garduri şi un mormânt acoperit şi
2016 – zona micului cimitir: alee largă, pietruită, garduri şi un mormânt acoperit şi

Aleea care duce spre mormântul părintelui Arsenie Boca e şi ea pietruită cu grijă. Cu atâta grijă încât bucăţile de piatră au fost „ţesute” printre rădăcinile copacilor ieşite deasupra solului, astfel încât aceştia să nu fie deranjaţi. Din loc în loc au apărut şi bănci, amplasate în special pentru pelerinii pe care îi oboseşte peste măsură chiar şi un urcuş destul de domol, cum este cel spre mormântul Sfântului Ardealului. Aleea este însă mărginită de garduri. Acum sunt mai puţine la număr „gardurile mobile” ale Jandarmeriei. Bucăţi albastre de metal mai sunt doar pe traseul folosit pentru întoarcerea de la mormânt, o „buclă” folosită atunci când vin, deodată, mii de credincioşi. Traseul de întoarcere nu este, deocamdată, acoperit cu bucăţi de piatră şlefuită.
Locul mormântului la care vin să se roage anual sute de mii de credincioşi este şi el total schimbat. Mormântul în sine este înconjurat de o structură din lemn cu acoperiş. Ziua nu are decât mici panouri din lemn rabatabile şi arată ca o filigorie. Seara se transformă într-o mică fortăreaţă. Panouri şi mai mari din lemn acoperă toţi cei patru pereţi. Asta după ce, anul trecut, într-o noapte, un individ a încercat să-l dezgroape pe părinte pentru a dovedi că osemintele sale nu sunt degradate, iar astfel Biserica nu mai are niciun motiv să întârzie canonizarea sa (procedură care a şi început la scurt timp după incident).

Calea spre chilia săpată în stâncă de Sfântul Ioan de la Prislop e şi acum nepietruită. Doar cu vreo 10 metri mai lată. Mulţi dintre pelerini vor să afle unde s-a retras primul sfânt de la Prislop. După ce urcă puţin prin pădure, coboară spre chilie, vreo 65 de metri, ajutându-se de o balustradă de metal foarte bine ancorată în stânca versantului.

Un drum început cu mare întârziere

Imagine aeriană din vara lui 2012: parcările de la intrarea în mănăstire abia dacă puteau primi câteva autocare şi vreo 50 de autoturisme
Imagine aeriană din vara lui 2012: parcările de la intrarea în mănăstire abia dacă puteau primi câteva autocare şi vreo 50 de autoturisme

La Prislop, multe nu mai sunt la fel ca acum 10 – 20 de ani, lucru confirmat şi de unul dintre angajaţii ISU care face „de serviciu” la poartă, la sfârşit de săptămână: „În 1996 eu le-am făcut prima evaluare şi inspecţie PSI aici. Erau doar biserica, vechea clădire administrativă, seminarul de fete şi atât. Nu era nicio clădire aproape de intrare. Ce să mai vorbim de drum şi parcări”, spune bărbatul (care a dorit să nu-şi publice identitatea, pentru că a vorbit cu reporterii fără aprobarea superiorilor).

Dacă lângă şi în mănăstire schimbările au avut loc, pare-se, atunci când trebuia şi în ritmul aşteptat, nu la fel s-a întâmplat pe drumul spre Prislop. Consiliul Judeţean a demarat lucrări de lărgire şi modernizare abia în 2015, iar în vara acestui an s-a trezit că proiectul este foarte prost şi se prea poate să fie necesară o nouă soluţie tehnică şi o nouă licitaţie pentru desemnarea unui constructor.

Obiectivul cel mai important: o biserică nouă

Imagine din toamna lui 2016 în care sunt cuprinse doar jumătate din locurile de parcare de la Prislop
Imagine din toamna lui 2016 în care sunt cuprinse doar jumătate din locurile de parcare de la Prislop

„Schimbările (de infrastructură – n.red.) de la Prislop au avut loc pentru că, pur şi simplu, trebuiau găsite soluţii la mai multe probleme. Ele sunt rezultatul viziunii administraţiei mănăstirii şi, da, se poate spune că au fost oarecum accelerate de numărul din ce în ce mai mare de credincioşi care vin să se roage aici. Tot ce s-a reuşit a se face acolo, s-a făcut din surse proprii şi cu sprijinul (financiar-n.red.) al persoanelor care au făcut donaţii pentru mănăstire. S-a ţinut seama de două dorinţe importante ale părintelui Arsenie. De exemplu, la pavarea aleilor s-a folosit doar piatră naturală. Părintele era un mare iubitor al naturii. Filigoria aceea (mult mai spaţioasă decât mica biserică – n.red.) a apărut tot ca urmare a unei alte dorinţe a părintelui şi anume aceea ca oamenii care vin la Prislop să nu fie simpli trecători (pe lângă biserica – monument în drum spre mormânt – n.red.), ci să fie integraţi în rânduiala liturgică. În acea filigorie au loc slujbele din cursul săptămânii. Din acelaşi motiv s-au amenajat şi acele terase cu bănci de lângă filigorie.

Proiectul cel mare pentru Mănăstirea Prislop rămâne ridicarea unei biserici noi”, spune părintele Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.

Despre Ciprian IANCU

Citește și

2-roxana-voichita-lacatus-acum-mandy-gillespie-de-pe-pagina-de-fb

După 25 de ani de când a fost adoptată în Canada, Roxana îşi caută părinţii biologici în Deva

Roxana Voichiţa Lăcătuş este unul dintre sutele de copii adoptaţi din România la începutul anilor …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *