Cu şi despre oameni frumoşi. Emilian Achim, hunedoreanul care şi-a transformat casa în muzeu
Ediţia cu numărul 38 a campaniei „Premianţii fără Premii” l-a adus, sâmbătă, aproape de hunedoreni pe Emilian Achim. Original din Almaşu Mare (Alba) deţine unul dintre cele mai impresionante muzee private din România. Este vorba de o colecţie de peste 10.000 de obiecte din foarte multe epoci istorice şi din mai multe domenii de activitate. Cu o mică parte dintre acestea a venit şi la Deva, la întâlnirea cu cei care au dorit să îşi arate aprecierea faţă de ceea ce a realizat.
La prima vedere, îţi e greu să crezi că în casa cuiva pot sta, la un loc, peste 10.000 de obiecte de colecţie. Unul mai interesant decât altul. Povestea prinde însă viaţă la Almaşu Mare, unde hunedoreanul şi-a amenajat un muzeu în toată regula. Deşi are 75 de ani, nu are de gând să se oprească. „Eu aici sunt şi proprietar, şi director, şi muzeograf, şi femeie de serviciu”, spune, râzând, Nea Achim.
Nea Achim, file de poveste
Bărbatul şi-a înfiinţat muzeul în 1979. Şi de-atunci strânge, fără oprire, bucăţi de istorie. Din orice domeniu! Şi n-are de gând să renunţe prea curând. Inedtiul muzeu este „semnalizat” din drumul care vine dinspre Geoagiu şi duce spre Zlatna de statuia unui miner pe care proprietarul a refăcut-o din bucăţi, fiind amplasată mai demult la Mina Albini. Nu lipsesc gura de mină, manechinul îmbrăcat ca un gardian, vagonetul pentru mineri, cel pentru minereu şi pompa de apă. Intrarea se face printre doi lei, cam kitschoşi, „dar frumoşi”, cum zice proprietarul. După ce treci de cei doi lei, nu mai întâlneşti însă absolut niciun kitsch. Incursiunea în istorie începe cu un colţ al şcolarului în care două bănci, câteva manuale, două socotitoare şi un penar vechi de aproape 100 de ani te readuc cu gândul spre vremurile în care şcoala românească era relativ recent înfiinţată în Ardeal. Şi minunăţiile continuă să „curgă”. Practic, ca să faci un tur complet al muzeului ai nevoie cam de două ore. Dar e imposibil să regreţi trecerea lor. Înapoi la Deva. În loc de invitaţie, în faţa statuii lui Decebal, omul îmbrăcat în costum popular a aşezat o parte din obiectele ce se regăsesc în casa-muzeu. Curioşii se uită cu drag, admiră şi îl felicită. Ba mai mult, primesc broşuri şi chiar un tricolor în piept. În schimbul strângerilor de mână şi al aplauzelor. Ce personaj! Nea Achim arde intens şi acum. Iar pasiunea sa se vede pe chip, dar mai ales în privire. Povesteşte cu entuziasm despre pasiunea stârnită acum mai bine de trei decenii. Omul e „enciclopedie”. E portretul ardeleanului strângător şi primitor. Perfect pentru lista Premianţilor. Acum, în colecţia apropiată sufletului său va sta şi diploma primită din partea conjudeţenilor. Motiv suplimentar pentru continuarea muncii depuse ani de-a rândul.
Sursa foto: Zoard Bocaniciu
