Cu şi despre oameni frumoşi. Böjte Csaba, călugărul care are grijă de copiii sărmani cărora statul român le-a întors spatele
„Un om care trăieşte în spiritul valorilor ce sprijină viaţa nu va încerca să dovedească nimic; nici sfinţenia, nici bunătatea, nici puterea sa. De aceea oamenii de acest calibru trăiesc mai degrabă în izolare, dar atunci când cerem exprimarea iubirii, s-ar putea să-i întâlnim, iar întâlnirea cu ei ne poate schimba viaţa.” Motto-ul campaniei „Premianţii fără Premii” se potriveşte mănuşă călugărului franciscan Böjte Csaba.
Numit „Cetăţeanul european al anului 2011”, fondatorul Fundaţiei „Sfântul Francisc” nu e un călugăr oarecare. Ci e unul care, de peste 20 de ani, îndeplineşte o misiune pe care societatea noastră o consideră imposibilă. E discret şi modest. După exemplul Sfântului Francisc de Assisi, care acum opt veacuri a renunţat la averi, a ales sărăcia voluntară şi a criticat societatea care trata cu dispreţ comunităţile sărace şi bolnave, acest călugăr salvează din mizerie copii încă din primii ani de după revoluţie.
Tabloul perfect, în mijlocul copiilor
A făcut-o mai întâi la Deva, iar acum fundaţia ale cărei baze a pus are în grijă peste 2.500 de copii în toată Transilvania. Cu timpul, preoţi şi directori de şcoli din sate i-au cerut ajutorul, iar acolo unde a fost chemat s-a dus. Timp de mai bine de 20 de ani a tot ridicat orfelinate din donaţii, majoritatea străine, iar uneori consiliile locale sau parohiile l-au ajutat cu clădiri, ori în „lupta” cu birocraţia. Ba chiar i-a fost cerut ajutorul şi-n Ungaria, unde a deschis deja trei case de copii. Aşa că era firesc ca, şi la finele săptămânii, când a primit aprecierea devenilor, să fie tot în mijlocul copiilor. Foaierul Centrului Cultural „Drăgan Muntean” s-a încălzit instant. Pe de o parte cu căldura copiilor veniţi să se întâlnească din nou cu omul care le-a dăruit atâtea, pe de alta cu cea a oamenilor care au dorit să îi strângă mâna şi să îl felicite pentru ceea ce face. Şi n-au fost deloc puţini. Mărturie stau zecile de semnături de pe diploma oferită alături de deja tradiţionalul buchet de flori tricolor şi de insigna cu simbolul campaniei civice. „Eu sunt călugăr, deci n-am familie. Familia mea sunt ei şi îl mai avem şi pe bunicul, Domnul Dumnzeu, şi na, aşa ne merge destul de bine. Vreau să vă mulţumesc tuturor pentru aprecieri, pentru că v-aţi rupt din timpul preţios să fiţi alături de noi. Nu vreau să îi uit şi pe tinerii voluntari şi pedagogi care ne ajută, zilnic, aici la mănăstire. Şi ei merită felicitaţi”, a spus, emoţionat, Böjte Csaba.
