glasul-hd.ro Web analytics

Editorial

Ce căutăm noi în Uniunea Europeană?

Despre ce valori europene vorbim? Avem probabil singurul parlament din lume condus de doi repetenți. Avem probabil singurul premier din lume care are mari probleme cu limba maternă. Tot la noi, unul din zece parlamentari are probleme cu legea. Avem cea mai mare migrație pe timp de pace dintre toate țările lumii. Să mai zic? Noi nici cu lumea nu ne mai potrivim, darmite cu Uniunea Europeană…

La Bruxelles stau 150 de milioane de euro pentru spitalele românești – și oamenii mor în spitalele astea pentru că statul român nu-i în stare să arate unde și cum să fie construite. Tot la Bruxelles mai stau alte sute de milioane de euro pentru autostrăzi – și oamenii mor pe șosele pentru că statul român nu-i în stare să arate unde și cum să fie construite. Așa e și cu banii pentru școli, centuri ocolitoare, canalizare, irigații, ce vrei. Și motivul, până la urmă, nu e că nu știu ce ministru nu știe să pună deștu’ pe hartă – dar din banii europeni nu poți fura, că vine OLAF-ul. Și atunci de ce să le mai facem? Că de ce să ne comande alții, că noi suntem ăia cu neatârnarea!

Ultimul an și jumătate a pus la pământ România – ne-a arătat tuturor că democrația poate fi întoarsă din drum. Au făcut socialiștii ce doar comuniștii au mai reușit: au umblat la ADN-ul social, au dat peste cap încrederea. Nu sărăcia mai e problema, cât încrederea că țara asta merge înainte – mai ușor, mai cu hopuri, dar înainte. A fost nevoie de trei decenii aproape ca să ridicăm capul și acum deasupra noastră nu cerul înstelat mai e, ci tabloul unui mustăcios cu dinții stricați. Despre câte legi pentru bolnavi ai auzit? Dar pentru elevi? Pentru țărani? Dar despre câte legi care să statueze confortul celor din pușcării?

Acum au trecut la alt nivel: fac legi care să le spele trecutul. Averile, jaful, mărturia mincinoasă, orice, vor fi albite prin lege. Nu-i mai interesează decât să scape de pușcărie. De ce? Pentru că ei pot și noi tăcem.

Și cel mai mare bai e că România se afundă, toate sunt date de pereți, nu mai există nicio selecție, nu se mai pune decât problema numirilor de loiali ai partidului în funcții. Ce performanță, ce kilometri de autostradă, ce spitale sau școli? Alea erau pentru campania electorală, nu pentru populație… Când ai cumpărat la bucată independența presei, pot să demonstrezi că negru-i alb și albul negru – și proștii te aplaudă.

Practic, în acest moment, țara e colmatată, pur și simplu e ca un motor ce bârâie din încheieturi. Sus avem o putere care se vrea totală, la mijloc e nișa antreprenorilor care tremură la fiecare grimasă a guvernului, jos e o masă confuză sau încăpățânată, asistați versus #rezistenți, după caz. În tot acest timp, unul din cinci copii din satele României nu-și va termina niciodată școala. În tot acest timp, cercetători, faianțori, medici și ce mai vrei aleg să plece. „Pentru copii”, „pentru că nu-i mai de trăit aici” – astea sunt argumentele și nimeni nu le mai poate contesta.

Ce rămâne? Un fel de pustiu. O râncezeală identitară, un fel de țară de pe azi pe mâine. O mândrie sterilă, dublată de furia scrâșnită că alții construiau catedrale în timp ce noi, bărbații lumii… – da’ nu-i bai acuma, că noi construim catedrale în timp ce alții fac spitale; am ajuns și noi în sfârșit în Evul Mediu.

Ce soluție-o mai fi? Zic că-i musai o resetare totală. Un faliment, o năruire sau o lucire să fie – dar astea cu condiția să învățăm să reconstruim bucată cu bucată, cu proiectu-n mână și fără „las’ că merge ș-așa”. Plus sentimentul că timpul nostru istoric e pierdut și reconstruim pentru de după noi. În loc de pomană, transpirație. În loc de politică, administrație – și-n loc de populație, popor.

Loading...

3 Comments

  1. Simate D-le GHERMAN
    V-am urmărit (ani la rând), la TV. și chiar mă gândeam că ve-ți face, în sfârșit, ceva și pentru țara asta. Dar, dintrodată a-ți dispărut de pe ecran și acum vă găsesc,,poza” pe rețelele de socializare.
    Dacă ar trebui să concluzionăm, după atâta activitate la TV, a-și spune că, nu a-ți făcut nimic…în afară de vorbărie…absolut nimic…Domnule, face-ți tot posibilul și scoate-ți oameni în stradă pentru că, dumneavoastră jurnaliști, aveți acces la mase. Haideți să lăsăm văicăritul, criticile și plânsetele și să facem ceva concret.
    PSD-iști nu vor pleca până nu-i dăm noi afară, din parlament, guvern etc.
    Mobilizați mulțimea dacă vreți să vă mai ținem minte…

Vezi și

Close