Home / Actualitate / Căutatul aurului cu şaitrocul – o tradiţie salvată cu bani europeni
Căutatul aurului cu şaitrocul – o tradiţie salvată cu bani europeni

Căutatul aurului cu şaitrocul – o tradiţie salvată cu bani europeni

O pensiune construită cu bani europeni în Munţii Metaliferi îşi propune să le arate turiştilor ce înseamnă căutarea aurului aluvionar. Ultimul „şatrocar” din zonă a instruit deja personalul pensiunii, iar din primăvară se aşteaptă primii turişti care sunt dornici să-şi caute singuri aurul dorit.

Până mai ieri, Ioan Cătălina (80 de ani), din satul Stănija – comuna Buceş, judeţul Hunedoara era singurul om din Apuseni care mai ştia să caute aur cu şaitrocul (un fel de lopată mai adâncită, folosită pentru recoltarea aurului din apele de munte). Se plângea că în toată zona Munţilor Metaliferi nu a mai găsit pe nimeni interesat să înveţe meşteşugul. Acum are însă cinci persoane instruite în acest sens. Este vorba despre membrii unui ONG care, împreună cu Primăria Buceş, au reuşit să implementeze un proiect în valoare de aproximativ 170.000 de euro, 98 la sută din sumă provenind din fonduri europene nerambursabile. Este vorba despre „Casa căutătorului de aur”, o pensiune cu 14 locuri de cazare (50 de lei de persoană pe noapte şi mic dejun inclus – tarif fixat prin proiectul european).

Se aşteaptă un permis de exploatare

„Un mare merit în acest proiect îl are primarul comunei Buceş, Traian Mărcuş. El a ţinut ca meşteşugul căutării aurului cu şaitrocul să nu se piardă. Împreună am găsit această soluţie, a unui proiect care să asigure supravieţuirea acestei ocupaţii tradiţionale. Tinerii din zonă pot afla gratuit cum se caută aurul cu şaitrocul. La fel şi turiştii. Sperăm ca, până la primăvară, să obţinem un permis de exploatare a unei mici zone din apropiere. În funcţie de taxe şi redevenţe, vom stabili şi dacă turistul care găseşte aur îl va putea duce acasă, ori va trebui să-l lase în albia râului. Sunt însă şi alte puncte importante prevăzute în proiect, pentru turişti: de la mese cu bucate tradiţionale, până la vizitarea vechilor guri de mină, practicarea de sporturi montane şi plimbări ce au ca destinaţie punctele de belvedere. E o zonă minunată, din punct de vedere geografic”, spune Georgeta Dulgheru, reprezentant al Asociaţiei „Casa căutătorului de aur”.

Fără Ioan Cătălina, nu s-ar fi putut

Ioan Cătălina este singurul căutător de aur autorizat din România. A căutat aur cu şaitrocul încă din adolescenţă, iar după Revoluţie nu s-a lăsat până când nu a obţinut dreptul de a exploata legal aur de pe văile din apropierea satului Stănija.
El este cel care a donat terenul necesar ridicării pensiunii „Casa căutătorului de aur” aflându-se, practic, lângă locuinţa lui. Şi tot el a fost cel care i-a învăţat pe cei cinci ong-işti cum să scoată aur cu şaitrocul: „N-o fost uşor, să ştiţi. Vreo trei luni am tăt lucrat cu ei. Acuma' se descurcă binişor fiecare. Tare mă bucur că s-o făcut treaba asta. Să ştie şi alţii cum să căuta aur pă vremuri”. Tot Ioan Cătălina a donat ong-ului amintit uneltele şi utilajele pe care le-a folosit pentru a căuta şi prelucra aur, de la căşti, târnăcoape şi şaitrocuri până la dispozitive de măcinat, topit şi concentrat minereul aurifer. „De-aş fi sănătos, nu m-aş da nici pă unu' de 30 de ani, pentru c-aş mai putea să caut aur. Aici, pă văile astea, îi aur făcut făină, să ştiţi. Aur de 22 – 23 de karate, mult mai bun ca ăla de la Roşia Montană, numa' că-i împrăştiat şi mărunţit rău de tot. Da', asta-i viaţa, ăştia-s anii, ăsta-i reumatismu'…”, adaugă bărbatul.

O poveste cât o viaţă

Nea' Ioan spune că, înainte să ajungă comuniştii la putere, mulţi locuitori ai satului Stăjina se ocupau cu căutatul aurului în râuri. „Adunau câte-o nucă de aur curat, mereau cu ea păstă deal, la Abrud, o duceau la bancă şi veneau acasă cu căruţa plină cu de tăte”, povesteşte bătrânul. „Când aveam 15 ani, bunicul meu mi-a arătat cum să dau la şaitroc. Mi-o zis «Bagă-te mai adânc pă un părău să nu te vadă careva şi dă-i bătaie». După tri zîle i-am arătat lu' bunicu aurul”, spune Ioan Cătălina, care trece repede peste aventurile sale de căutător de aur din timpul comunismului şi ajunge la momentul anului 2002, când a solicitat instituţiilor în domeniu să-i acorde dreptul de a căuta şi exploata ca persoană fizică aurul aluvionar din preajma satului Stănija: „Of, Doamne: patru ani m-am chinuit cu ei. Eram primul care cerea aşa ceva în România şi nu ştiau cum să facă. Până la urmă, tăt eu cu un domn Munteanu, expert geolog, i-am descurcat. 10 kile de acte am adunat, plus drumuri la Deva şi Bucureşti”. În 2007 Ioan Cătălina şi-a obţinut licenţa de căutător de aur. A muncit cât a putut şi spune că nu s-a ales cu cine ştie ce avere: „Am băgat 70.000 de lei în acte, drumuri şi ceva echipamente. Îs bucuros că banii ăia i-am scos înăpoie”. Căutătorul de aur nu vorbeşte însă foarte mult despre cât a însemnat cea mai mare recoltă a sa de aur, într-o zi, şi nici cât aur a scos din 2007 până în 2012, când, din cauza sănătăţii şubrezite, a fost nevoit să lase şaitrocul din mână. Respectă astfel o regulă a proprietarilor de mine din Apuseni din urmă cu un veac: cine vorbeşte prea mult şi prea detaliat despre aurul scos de aici, are parte doar de ghinioane.

Despre Ciprian IANCU

Citește și

O astfel de jucărie ar mai fi alinat suferinţa unei fetiţe, dacă furnizorul şi o companie de curierat ar fi dat dovadă cu adevărat de profesionalism

Fan Courier și Elefant.ro răpesc bucuria unui copil grav bolnav. Spiritul sărbătorilor nu vine cu poșta rapidă

Serviciile îndoielnice, lipsa de comunicare și amabilitate a personalului filialei din Deva a firmei Fan …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *