NEWS ALERT:
Home / Comunitate / Brexit-ul văzut de la Bruxelles
Iuliu Winkler Watermark  _6748

Brexit-ul văzut de la Bruxelles

Europarlamentarul hunedorean Iuliu Winkler şi-a început săptămâna la Bruxelles, loc în care tensiunile politice sunt la cote înalte în urma referendumului prin care cetăţenii Regatului Unit al Marii Britanii (UK – aşa cum e denumit pe scurt în limbaj internaţional) au decis că nu vor ca „regatul” să mai facă parte din Uniunea Europeană. Winkler ne-a răspuns câtorva întrebări pe acest subiect.

Care este, acum, atmosfera în Parlamentul European?

Sunt mai multe grupări şi orientări de opinie, însă tonul dominant este cel de regret. Unii se aşteptau la Brexit, alţii sperau să nu se întâmple aşa ceva. Sunt unii care chiar se bucură pentru decizia alegătorilor britanici, pentru că Marea Britanie a fost cea care a pus piedică unei politici europene consolidate, de exemplu nu a aderat la spaţiul Schengen, nu a adoptat moneda Euro, obţinând exceptări de la regulă.

Este clar că putem să facem foarte multe analize, însă cel mai important lucru ar fi să ne ocupăm de noi înşine. Cele 27 de ţări rămase să se concentreze în această direcţie: o Europă reformată, o nouă Uniune Europeană.

Ce înseamnă asta, comparativ cu Uniunea care a fost până acum?

Votul britanicilor a fost despre ei înşişi. Ca să faci o analiză corectă, trebuie să cunoşti foarte bine mentalitatea insulară. Semnificaţia acestui vot trebuie însă să ne preocupe pe toţi. O Europă mai bună trebuie să fie mai atentă la cetăţenii ei, mai uşor de înţeles. Pentru toţi cetăţenii, această bulă birocrată este de neînţeles. În ultimii ani, birocraţia de la Bruxelles a consumat toată energia Uniunii Europene. Birocraţii de la Bruxelles nu ar fi trebuit se ocupe de lucruri mărunte, cum ar fi reglementarea unor lucruri care n-ar fi avut nevoie de reglementare. În acelaşi timp, politicienii de la Bruxelles nu au reuşit să vină cu răspunsuri unitare la marile crize care sfâşie Uniunea Europeană: criza migraţiei, criza zonei euro, criza grecească, nu avem un singur răspuns la criza din Ucraina şi criza de securitate. Am avut însă mai multe răspunsuri ale statelor membre care s-au bătut cap în cap. Nu avem răspuns la provocările mari, dar inundăm Europa cu supra-reglementare. Acest lucru trebuie schimbat.

Se vorbeşte despre alte exit-uri

În ultimii doi-trei ani am asistat la o recrudescenţă a naţionalismului. Totuşi, nu poţi să spui că Franţa vrea să iasă din UE, dar poţi să spui că Marine Le Penn vrea să scoată Franţa din Uniune. Sunt politicieni în ţări precum Olanda ori Finlanda care vor să-şi scoată ţările din zona euro, sau poate chiar din Uniunea Europeană. Totuşi momentul actual poate însemna un nou început pentru Uniunea Europeană, pentru cei 27 de membri ai săi, care, împreună, pot să fie mai puternici, dacă doresc acest lucru.

Credeţi într-o adevărată resetare a mecanismului european ? Nu e prea târziu pentru o resetare?

Evident că nu e prea târziu. Eu mi-aş dori foarte mult o asemenea resetare. Foarte mulţi politicieni vorbesc despre o resetare, problema este că fiecare înţelege altceva prin acest lucru. Fiecare are alte închipuiri despre modul în care trebuie reformată UE. Dacă o întrebi pe Angela Merkel, ea vine şi spune că trebuie să primim migranţii după nişte cote obligatorii. Dacă-l întrebi pe Orban Viktor şi el spune că e nevoie de o nouă UE, dar una a statelor naţionale puternice, în care nimeni să nu se amestece în ceea ce se decide la Bucureşti ori la Budapesta. Dacă-i întrebai pe britanici, mai ieri, îţi spuneau şi ei că e nevoie de o Europă reformată care, în opinia lor, ar fi presupus renunţarea la una dintre libertăţile fundamentale ale UE: dreptul la libertatea de mişcare a cetăţenilor.

Ca o paranteză, britanicii sunt deranjaţi de imigranţi, dar mare parte dintre ei par a fi din Orient. Sunt atâtea cartiere musulmane apărute.

UK a fost un imperiu care s-a destrămat nu chiar atât de demult. Pentru britanici, indienii, pakistanezul la a treia generaţie, la Londra, nu este migrant, chiar dacă nu exista Pakistanul când bunicul său a venit la Londra. Cetăţeni proveniţi din fostul imperiu sunt, cu toţii, supuşi ai Majestăţii Sale. Din punct de vedere al naţionalismului britanic, migranţii suntem noi, polonezii, ungurii şi, de fapt, est-europenii, împreună cu migranţii „proaspeţi” – sirienii, nord-africanii, sau cei veniţi din „Africa neagră”.

Orice campanie populistă nu ţine cont de realităţi. Astăzi, Londra nu ar putea să funcţioneze fără muncitorii est-europeni. Acum londonezii şi scoţienii sunt cei care spun „noi nu vrem să ieşim”. Scoţia, acum doi ani, a organizat un referendum pentru părăsirea Regatului Unit. Atunci li s-a spus „rămâneţi în UK, pentru că astfel rămâneţi în Uniunea Europeană”, acesta a fost argumentul cel mai puternic: „Dacă plecaţi din UK, ieşiţi din Uniunea Europeană”. Acum, scoţienii se trezesc că, la un nou vot, UK pleacă din UE.

Campania pro-Brexit a minţit, au fost folosite fel de fel de argumente neadevărate. S-a spus asta şi înainte de referendum, dar oamenii nu au vrut să audă. Dacă vreţi să fac o paralelă, acum patru ani, Dan Diaconescu a promis că dă fiecărui român 20.000 de euro. Logica elementară spunea că aşa ceva e imposibil. Cu toate astea, foarte mulţi oameni au votat cu Dan Diaconescu. De aici apare pericolul, când cineva organizează o campanie populistă, iar tabăra opusă vine cu argumente raţionale. Nu poţi contracara populismul cu argumente raţionale. Trebuie să fii foarte bine organizat şi să te plasezi pe acelaşi nivel de comunicare ca şi adversarul.

Poate avea de câştigat România de pe urma Brexit-ului?

Sunt analişti care spun că parte dintre românii plecaţi în Marea Britanie s-ar putea întoarce în România, având o experienţă extraordinară în domeniile lor şi chiar parte din capitaluri s-ar putea reloca. Eu nu cred că se va întâmpla asta, cel puţin nu pe termen scurt. Brexit-ul trebuie negociat cu Uniunea Europeană, iar negocierile vor dura cel puţin doi-trei ani. În acest proces de negociere noi trebuie să fim atenţi la românii care se află în Marea Britanie. Cifrele oficiale indică 180.000, cele neoficiale, 300.000, iar banii trimişi acasă de aceşti români reprezintă sume importante pentru România.

E imperios necesar să încercăm să profităm de şansa de a oferi alternative pentru capitalul relocat, pentru firme care ar dori să vină în România, însă avem o problemă: practica ne omoară. Noi nu am reuşit să facem o autostradă (pe Valea Oltului – n.red.) pentru Renault şi, de 10 ani, nici măcar o centură ocolitoare a Craiovei pentru Ford. Lumea este plină de bani, dar banii se duc acolo unde găsesc cele mai bune condiţii. Mai e o problemă, cea a forţei de muncă. Am citit recent că o firmă de cablaje din oraşul Hunedoara s-a dus să-şi caute angajaţi chiar şi-n Petroşani. Sibiul şi Sebeşul au şomaj negativ. Cunosc persoane din oraşul Hunedoara care lucrează la Sebeş.

Pariaţi pe o Uniune Europeană reformată, sau pe una a cărei perioadă agonizantă, începută cu cinci-şase ani în urmă, se va prelungi?

Nu mai pariez pe nimic. Săptămâna trecută, răspunzând unei întrebări de acest gen, pariam că votul din Marea Britanie va fi pentru rămânerea în UE. Cert este că vor avea loc schimbări în Uniunea Europeană. Este esenţial ca aceste schimbări să fie benefice oamenilor, iar interesele egoiste ale guvernelor să fie date la o parte. Un guvern care face reforme pierde alegerile. Reforma Uniunii Europene va trebui să ţintească binele cetăţeanului şi să fie foarte bine explicată. Aici ajungem şi la o problemă a noilor media. Între Bruxelles şi generaţia mea este o prăpastie, între Bruxelles şi generaţia celor care au 30 – 40 de ani, la fel, însă prăpastia este şi mai adâncă între Bruxelles şi segmentul de vârstă 20 – 30 de ani. În UK, în ziua votului, la prânz, pe social-media se răspândise vestea că 90 la sută dintre alegători au votat pentru rămânere. Doar că votul nu se exprimă prin social-media, ci la urne. Tinerii s-au prezentat mult mai puţini la urne, deşi marea lor majoritate ar fi votat pentru rămânere.

Repet: distanţa între Bruxelles şi tineri este foarte mare. Tinerii habar nu au de al Doilea Război Mondial şi de Hitler (poate că e şi mai bine aşa). Dar aceiaşi tineri nu ştiu de ce au roaming ieftin în UE, de ce pot circula liberi, sau cum a apărut programul Erasmus. Le iau ca pe nişte beneficii implicite. Din păcate, aceşti tineri se întâlnesc cu Uniunea Europeană doar în context negativ.

Despre Ciprian IANCU

Citește și

Aristide Necula 0185

Mega-maraton pentru o tânără campioană

Alergătorul de anduranţă devean Aris Necula încearcă să ajute o tânără speranţă a atletismului hunedorean, …