glasul-hd.ro Web analytics

Comunitate

Biserica de la Vălari are nevoie urgentă de un acoperiş nou

Anul trecut, Primăria comunei Topliţa, anunţa că a început demersurile pentru întocmirea şi transpunerea în realitate a unui proiect amplu de restaurare şi conservare a bisericii de lemn de la Vălari, un edificiu unic în România. Între timp, iniţiativa a trecut în plan secund, aici fiind necesară, mai întâi o intervenţie de urgenţă.

„De câţiva ani buni, este amplasată pe acoperişul de şindrilă o membrană impermeabilă, astfel încât apa să nu mai intre în biserică. Înainte de a merge mai departe cu întregul proiect de reabilitare, trebuie să facem această intervenţie de urgenţă referitoare la acoperiş, astfel încât monumentul să nu mai fie, practic, ascuns, aşa cum este acum. Am depus documentaţia în acest sens, la Direcţia pentru Cultură a Judeţului Hunedoara, şi aşteptăm un răspuns din partea Comisie Regionale a Monumentelor Istorice”, spune primarul comunei Topliţa, Nicolae Cerişer.
Acesta adaugă că nici acum nu sunt estimate costurile necesare pentru intervenţia de urgenţă, valoarea urmând a fi stabilită în urma unor noi calcule şi măsurători prevăzute de întreaga procedură de avizare. „Avem ceva bani prevăzuţi în buget pentru biserica de la Vălari şi sunt şi sponsori care s-au oferit să ne ajute”.

Biserică mobilă

Biserica de la Vălari este, probabil, cel mai mic edificiu de acest gen din România. Are doar trei metri lăţime, şase metri lungime şi opt metri înălţime. Pare o biserică miniaturală, mai ales când constaţi că pentru a trece din pronaos în naos trebuie să te apleci serios, iar ferestrele sunt un pic mai mari de-un lat de palmă. Practic, în bisericuţa de lemn, catalogată drept monument de categorie A (având importanţă şi relevanţă naţională) nu încap mai mult de 10 persoane. De fapt, pentru două – trei familii a şi fost gândită. Biserica datează de la 1.784 şi se pare că a fost adusă pe bucăţi, de undeva din Oltenia sau Muntenia. La acea vreme, familii întregi se mutau dintr-un loc în altul în căutarea unui trai mai bun, iar la Topliţa funcţiona din plin un furnal de fier, aici fiind mare nevoie de forţă de muncă. Unele grupuri de câte două-trei familii îşi confecţionau şi propriile biserici, le demontau, le puneau în două – trei căruţe, şi se mutau cu tot cu lăcaşul de cult.