Aurul din Apuseni produce profit și când stă în munte. Companiile miniere se îmbogățesc și fără cianuri

Roșia Montană a reprezentant în decursul anului 2013 un subiect extrem de dezbătut. Va fi sau nu va fi scos aurul din munții României, aceasta este întrebarea la care nici șefii companiilor miniere nu pot să răspundă. Până să înceapă efectiv extracția metalului prețios, patronii firmelor miniere se îmbogățesc din speculații bursiere.

Localitățile Certej, Săcărâmb, Crăciunești sau Roșia Montană sunt zone unde se întind labirinturi de galerii miniere în care s-a lucrat de aproape 2000 de ani, dar nu sunt locuri de muncă, iar minele sunt închise. La această dată, filoanele sunt din ce în ce mai rare, însă se mai găsesc între 2 și 15 grame de aur disipate în tona de minereu. De câțiva ani au apărut în zonă corporații internaționale care doresc să exploateze aurul românesc folosind cianura.

Cine sunt actorii principali

Compania Deva Gold deține licență de exploatare a aurului din zona Certej-Săcărâmb, însă deocamdată nu a mișcat niciun gram de aur. În spatele acestei companii se află, ca acționar principal, firma European Goldfields (EG), aceasta fiind înființată de româno-canadianul Vasile Frank Timiș, care a fost președinte al firmei și încă deține o parte importantă din acțiuni. De curând, EG și-a extins aria de activitate și în Grecia, tot prin intermediul unei firme controlate de Frank Timiș, „Global Mineral Resources”.

În 1998 a fost acordată o licență de explorare a minereurilor aurifere firmei International Goldfields (IG) pe o arie de peste 2.500 de kilometri pătrați, între orașele Deva, Lugoj și Oțelu Rosu. Un kilometru pătrat de pământ concesionat spre explorare se plătește cu sume cuprinse între 20.000 și 100.000 de lei. Ulterior însă, suprafața s-a redus la 1.200 de kilometri pătrați. Această suprafață este prezentată în ultimele rapoarte ale International Goldfields, însă reprezentanții ANRM au declarat că IG mai are în prezent doar 400 de kilometri pătrați concesionați.

Ca și în cazul European Goldfields, și în spatele IG se afla tot Vasile Frank Timiș, precum și parteneri ai săi de afaceri din Australia.

O a treia firma care încearcă să exploateze aurul din Apuseni, mai precis de la Roșia Montană și zonele adiacente, este firma Roșia Montană Gold Corporation (RMGC). Ca și în cazul Deva Gold-European Goldfields, RMGC este o companie în care majoritatea acțiunilor sunt deținute de către o firmă canadiană, statul român fiind minoritar în afacere. De ceva timp, Frank Timiș s-a retras din funcțiile deținute în cadrul companiilor Gabriel Resources și European Goldfields, însă, conform rapoartelor anuale, deține încă o cotă importantă din acțiunile acestor două companii.

În România aurul mai este prezent și în nord, în zona Baia Mare, iar principala firmă care activează acolo este Esmeralda-Eurogold. Aceasta este legată de una dintre cele mai mari dezastre ecologice din Europa: deversarea în râurile Lăpuș și Tisa a peste 100 de tone de substanțe otrăvitoare, în general cianuri.

După dezastrul ecologic cauzat de ruperea unui dig, Esmeralda și-a schimbat numele în Eurogold și, în prezent, este foarte activă în România prin firmele Transgold și Explorer.

Tranzacțiile bursiere, mai profitabile decât aurul

În zonele miniere situația socială este dramatică. Companiile promit locuri de muncă, dar oamenii sunt prinși între tehnologiile pe bază de cianuri și protestele ecologiste care blochează începerea exploatărilor. Pe de altă parte nici companiile nu sunt foarte hotărâte să înceapă exploatările miniere. Rețeta îmbogățirii acestora este legată de tranzacțiile financiare. O firmă străină concesionează de la ANMR o anumită suprafață de pământ, de preferat în zona cunoscută drept „cadrilaterul de aur”, adică Munții Metaliferi, după care face public acest lucru. Apoi, în baza unor studii și rapoarte, sunt vehiculate cifre și planuri de investiție. Firma este deja listată pe burse așa cum este bursa din Toronto. Valoarea acțiunilor crește și scade în funcție de atitudinea guvernanților și a societății civile față de începerea exploatărilor. Apar automat și cumpărători pentru acțiuni în perioada de valoare crescută. Atunci când valoarea acestora scade, proprietarii companiei le răscumpără pentru a le vinde din nou în momentele oportune. Astfel prin simpla tranzacționare a titlurilor de valoare, patronii obțin profit. Cam acesta ar fi parcusrsul urmat de firmele transnaționale care doresc să exploateze aurul românesc și care se îmbogățesc prin listarea de acțiuni pe bursă.

Proiectul minier de la Certej necesită investiţii estimate la 190 de milioane de dolari. La finele lunii martie 2010, European Goldfields a încheiat un acord cu cinci bănci pentru un credit de 125 de milioane de dolari.